La mai puţin de o lună până la Crăciun, parcă se simte deja discret în aer mirosul de brad, portocale şi zăpada. Începem să ne facem planuri pentru sărbători, în compania luminiţelor şi a speranţelor pentru un an nou. Atmosfera colorată ne îmbie la cumpărat cadouri, cu gândul la bucuria celor dragi când vor primi darul mult-visat.
Ce-ar fi dacă, pe lângă daruri, am oferi şi o îmbrăţişare?
O îmbrăţişare înseamnă mai mult decât un sărut. Ea implică tot corpul, toată fiinţa este atentă la celălalt, îndreptată spre sufletul său. Sărutul pe obraji a devenit foarte folosit şi deja nu mai transmite afecţiune, ci doar amiciţie; în schimb îmbrăţişarea păstrează încă acel grad de intimitate şi apropiere care poate exista doar într-o relaţie de afecţiune profundă.
O îmbrăţişare nu costă nimic, decât poate puţină deschidere. Unii dintre noi nu agreăm îmbrăţişările şi simţim contactul fizic ca o intruziune în spaţiul personal. Ne temem că am deveni prea vulnerabili, prea deschişi în faţa celorlalţi. Dar ce-ar fi dacă ne-am lepăda puţin de obişnuinţe, de temeri, şi am experimenta acest gest simplu? Să o luăm ca o provocare de sărbători, de exemplu, ca un fel de depăşire a propriilor limite.