Citisem atât de multe lucruri pozitive despre noua față a cetății din Alba Iulia, că după weekendul la Cluj am zis că e musai să trec și pe-aici, dacă tot sunt în zonă. În fotografiile de pe net, cetatea arată ireal de frumos, cu forma stelară bine definită și înconjurată de verdeață.

La Alba-Iulia am ajuns marți, când dimineața se îngâna cu prânzul, și m-am oprit direct la Cetatea Alba Carolina, așezată pe un mic deal, cu turlele bisericilor salutând mândre încă de la intrare. Cetatea a fost renovată de curând, fiind pusă în valore și redată circuitului turistic în 2014. Nu știu cum arăta înainte, însă acum e de nota 10 și chiar merită o vizită. Ridicată în secolul al XVIII-lea, pe locul unor fortificații mai vechi, Cetatea Alba închide între zidurile sale de cărămidă o mulțime de spații cu istorie, clădiri de tot felul, expoziții etc.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Alba Iulia? 

1. De cum am pătruns pe poarta frumos decorată, mi-a răsărit în cale o statuie sub formă de soldat. Aveam să mai descopăr și altele, reprezentând personaje care mai de care mai simpatice, ce însuflețesc cetatea.

2. Ornamentele porților. Am stat minute în șir să admir sculpturile și basoreliefurile ce îmbracă porțile cetății și dau viață unor legende sau simboluri.

3. Momentele de liniște. Fiind într-o zi obișnuită din timpul săptămânii, nu era prea multă lume pe aleile Carolinei, așa că am putut să mă bucur de o plimbare agale, în liniște. Am vizitat cele două catedrale, am salutat statuile și am trecut în revistă fiecare clădire.

4. Priveliștea. De la una din porți am admirat o panoramă romantică, sub un cer indecis, care ba era acoperit de nori, ba cu soare. Cetatea nu se află la o înălțime foarte mare față de oraș, dar chiar și așa poți vedea câteva case și blocuri dintr-o zonă apropiată.

5. Aleea de promenadă din jurul cetății. Fortăreața este înconjurată de un șanț, acum fără apă, transformat într-un loc perfect pentru plimbat, biciclit sau alergat, la adăpostul zidurilor puternice.

6. Invitația la savurat istoria. Cred că alături de un ghid inspirat, cetatea e un pretext minunat pentru a trezi cheful de descoperit trecutul orașului, strat cu strat; sunt multe colțuri de descoperit, fiecare șoptind povestea sa. Traseele din cetate le găsiți aici, în caz că vreți să faceți o plimbare mai organizată.

7. Branding-ul și promovarea. O mare bilă albă pentru identitatea vizuală (logo-ul este inspirat de forma de stea a cetății) și site-ul de promovare al orașului – foarte bine realizat, cu informații complete și date utile pentru turiști.

Mi-ar fi plăcut să văd și schimbarea de gardă, despre care am auzit că e un punct de atracție al cetății, dar se pare că aceasta are loc doar în perioadele în care sunt mai mulți turiști.

Accesul în cetate este liber, se plătesc bilete doar pentru a vizita unele zone, cum ar fi Traseul celor Trei Fortificații.

Și cum o plimbare lungă merge ca unsă cu ceva delicios, ultima oprire înainte de a pleca din Alba Iulia a fost la Gavroche, un restaurant aflat în apropierea cetății, unde am înfulecat o quesadilla cu pui, cu gândul zburând la viitoarea destinație.