Deşi de obicei dau pe-acasă doar de sărbători, acum am făcut o excepţie şi am pornit-o spre Tulcea la final de august, să-mi văd oraşul pe timp de vară. Din fericire, fix în acelaşi weekend, adică 29-31, s-a nimerit să fie Rowmania Fest, un super-eveniment de promovare a Deltei, din punct de vedere cultural, turistic, sportiv şi… sentimental, aş adăuga eu 🙂

Rowmania este o iniţiativă a lui Ivan Patzaichin, care îşi propune să promoveze Delta Dunării la nivel naţional şi internaţional, frumuseţile şi tradiţiile acestui loc şi, în special, bărcile, ca mijloc de deplasare, dar şi de a face mişcare. Rowmania Fest a avut un program plin, cu competiţii de vâslit la canotcă, Delta Triathlon, un concurs de aventură urbană, concerte, spectacole de dans, proiecţii de filme, expoziţii foto etc.

Venind atât de rar acasă, nu mi-am propus să bifez toate happening-urile din cadrul Rowmania Fest, ci pur şi simplu să mă odihnesc şi să pierd vremea. De data asta chiar mi-a ieşit 😀 Am stat foarte puţin la calculator, iar în rest am dormit/mâncat/citit şi, desigur, plimbat. Am avut noroc de un cer albastru şi limpede, care a stat frumos la pozat.

În drum spre faleză, unde au avut loc cele mai multe dintre evenimente, am trecut prin Piaţa Civică, am admirat florile şi am privit mai cu atenţie fântâna. Nu e ea cine ştie ce, dar mozaicul cu peştişori de pe margine mai salvează situaţia.

Strada Unirii este împărţită în nouă de un mic spaţiu verde, cu un gard inedit, în formă de peşti şi stuf, în ton cu identitatea oraşului.

Aproape de faleză am fost întâmpinată din nou de flori.

Am trecut mai departe şi am ajuns la locul faptei, unde încă se lucra la instalarea scenei. Am fotografiat canotcile care dormitau leneşe la soare, odihnindu-se probabil după o cursă intensă.

Am descoperit şi punctul de informare turistică, din păcate închis. Însă alătui de el am dat peste o surpriză plăcută: un magazin cu suveniruri dobrogene, cu obiecte tradiţionale, vederi, pliante, accesorii, tablouri, colecţia de îmbrăcăminte Patzaikin şi muuulte alte chestii mici şi drăguţe. Eu mi-am ales un medalion-plătică, ocazie cu care am aflat şi cum arată acest minunat peşte 😀

Pe Lacul Ciuperca şi în jur, mare agitaţie: competiţia de canotci era în toi.

Am trecut de locul cu pricina şi am continuat să merg pe malul lacului, până când am ajuns la plajă. Da, plaja pe care v-am arătat-o şi astă iarnă, acum cu umbreluţe şi un soare puternic deasupra, dar cam pustie. Însă mie mi s-a părut faină, mai ales că am găsit şi câteva scoici rătăcite prin nisip.

În micul parc de lângă faleză, unde mă mai jucam când eram mică, am descoperit şi un copac cu o formă de liră, pe care nu-l remarcasem până atunci. Am stat un pic pe bancă, mi-am încărcat bateriile, inventariindu-mi stările de spirit, apoi m-am îndreptat spre casă. Au fost trei zile scurte, dar intense, care m-au lăsat cu amintiri plăcute. Ca de obicei după ce-mi vizitez orăşelul 🙂