Starea mea de plecat în vacanţă e una de intensă nerăbdare, amestecată cu dorinţa de a ajunge cât mai repede la destinaţie. De când am început să merg mai mult cu avionul, aeroporturile au devenit fascinante pentru mine, deşi mi se par infinite minutele petrecute aici, care mă despart de cer, de zbor şi de locul unde urmează să ajung.
Asociez aeroporturile cu vacanţa şi cu entuziasmul descoperirilor, aşa că un astfel de loc îmi creează o dispoziţie de exaltare vecină cu neliniştea. Nu am stare: nu-mi vine nici să citesc, nici să ascult muzică şi nici să fac cumpărături la duty free, vreau doar să-mi iau zborul cât mai repede. În avion deja mă simt mai relaxată, pentru că sunt cu un pas mai aproape de locul mult visat: destinaţia de vacanţă sau… acasă.
O călătorie cu avionul înseamnă un început, o poartă deschisă spre un univers diferit. Iar când văd un avion pe cer, nu pot să nu mă gândesc la vacanţe, deopotrivă la cele trecute şi la cele viitoare.