Ce să vezi în Berlin (chiar dacă e iarnă) – partea a doua

PARTEA ÎNTÂI

Mergem mai departe, spre PARCUL TIERGARTEN, cu o halbă salbă de lacuri și multe alei șerpuitoare. Evident, iarna e pustiu și gri, dar bănuiesc că vara e o minunat să te plimbi pe-aici.

Din parc, mai multe străzi converg spre COLOANA VICTORIEI (Siegessaule), un monument de 67 de metri înălțime, comemorând victoria Prusiei în războiul prusaco-danez din 1864 (prima oară când aud de acest eveniment…). Coloanei i se mai spune “Golden Lizzie”, iar dacă urci în vârful turnului, poți să tragi cu ochiul sub rochia ei. Sau poți să admiri o panoramă spre oraș. Asta dacă nu e ceață, așa cum am nimerit eu. La parter e improvizată o mică expoziție cu frânturi de istorie și diferite monumente comemorative din lume, iar accesul în turn costă 3 euro.

Mergând pe strada 17 Iunie spre centru, apare mândru în față unul dintre simbolurile celebre ale Berlinului: POARTA BRANDERBURG, zonă plină de turiști și ghizi care își prezintă ofertele de tururi.

Una dintre cele mai plăcute experiența din Berlin a fost pentru mine vizita la REICHSTAG, sediul Parlamentului german, clădire aflată lângă Poarta Brandenburg. Construcția Reichstag-ului a fost realizată la final de secol XIX, domul de sticlă fiind refăcut în anii 1990. Cupola poate fi vizitată gratuit, însă e nevoie de o programare online făcută în prealabil. Audio-ghidul este disponibil gratuit și pornește automat când urci spre cupolă, povestind istoria clădirii, dar și informații despre construcțiile reprezentative ale Berlinului.

Ne întoarcem la Poarta Brandenburg și mergem spre MEMORIALUL EVREILOR UCIȘI ÎN EUROPA, un grup de 2711 blocuri de ciment dispuse sub forma unui labirint regulat, cu o sală subterană de expoziții. Recunosc că am fost surprinsă de discrepanța dintre simbolistica monumentului și atmosfera de la fața locului.

Blocurile seamănă cu niște morminte și ar trebui să creeze o atmosferă apăsătoare, izolantă, dând senzația unui sistem organizat din care lipsește orice formă de rațiune umană. Numărul blocurilor nu are o semnificație anume, potrivit autorului proiectului. Totuși, turiștii aflați acolo păreau mai preocupați să se joace de-a v-ați ascunselea și să facă selfie-uri decât să afle care-i treaba cu locul. E și un site pe acest subiect, care atrage atenția asupra comportamentului nu tocmai adecvat la monument.

Ne îndreptăm spre locuri mai vesele (cel puțin în prezent). O luăm pe Franzosische Strasse, apoi pe FRIEDRICH STRASSE, unde din nou amatorii de shopping se vor simți în largul lor. Ne rătăcim pe străduțe și poposim în GENDARMENMARKT, o piață superbă, unde clădirea Konzerthaus Berlin este flancată de două edificii impunătoare, dispuse simetrice: Domul German și Domul Francez. Domul German este o pseudo-biserică, transformată în interior, care găzduiește expoziții despre istoria Germaniei. Nu trebuie să plătești nimic pentru a vizita expozițiile dispuse pe mai multe etaje. Înăuntru e cald și bine, deci pe timp de iarnă popasul ăsta vine perfect. Iar expoziția e chiar interesantă dacă îți plac istoria și științele politice sau ești doar curios să afli care-i treaba cu trecutul Germaniei.

Nu ratăm CHARLIE CHECKPOINT, cel mai cunoscut punct de trecere dintre Berlinul de Vest și cel de Est în perioada Zidului. Se află la stația de metrou U Kochstrasse, unde străzile sunt împânzite de cafenele tematice, un muzeu, expoziții, magazine cu suvenuriri. Ah, și restaurante fast food internaționale, desigur. Un punct de trecere reconstituit, cu tot cu oameni de pază, și o copie a celebrului semn “You are leaving the American sector” amintesc simbolic de împărțirea Berlinului din anii 1961-1989.

Mergem spre râul Spree, acolo unde este traversat de PODUL OBERBAUM. De o parte a podului, din apă se ridică Molecule Man, un grup statuar din aluminiu. De partea cealaltă se întinde EAST SIDE GALLERY, o galerie de artă în aer liber constrând din porțiuni de Zid acoperite de artă urbană, cu mesaje de pace și toleranță.

Ne întoarcem spre centru (cu metroul, să ne mai încălzim) și coborâm la stația Hackescher Markt pentru o plimbărică prin HACKESCHE HOFE, un ansamblu de curți și construcții în stil Art Nouveau, deosebit de șic.