Prima zi petrecută la Paris am dedicat-o plimbărilor în voie. Nu îmi făcusem vreun plan exact, aşa că după ce m-am cazat (zona Place de la Republique) şi am luat prânzul, am coborât la recepţia hotelului ca să cer o hartă şi să văd pe unde aş putea merge. Domnul de la recepţie a fost foarte amabil şi mi-a indicat pe hartă cam ce pot vedea şi pe unde se află, iar pe moment am decis să merg la Notre Dame.

Zis şi făcut. Vremea era perfectă pentru hoinărit, aşa că orientându-mă după hartă am pornit la drum. Cum spuneam şi în postarea precedentă, intrasem pe mode-ul de admirat-fotografiat-fotografiat-admirat-fotografiat, aşa că nu am fost prea atentă la numele străzilor.

Cu ochii la obloane, biciclete (muuulte biciclete), scutere şi clădiri şic, mi-am dat seama într-un final că am ajuns la Bastille, pentru că în loc să merg pe Rue du Temple o luasem pe Boulevard du Temple 😀 Amuzându-mă de lipsa de imaginaţie (de ce să denumeşti la fel două străzi??), am făcut câteva fotografii la coloana care se ridica în mijlocul pieţei, apoi mi-am adaptat traseul.

Partea bună la aceste plimbări fără un obiectiv strict e că nu te rătăceşi, ci pur şi simplu descoperi alte rute, care îţi aduc, la rândul lor, tot felul de surprize. Aşa se face că am ajuns să mă plimb pe malurile Senei, alături de standurile cu cărţi, în lumina simpatică a după-amiezei, venită dintr-un cer cam încruntat. Peisajul a fost cu atât mai spectaculos cu cât clădirile erau fix în bătaia soarelui, în timp ce sus şi jos, apa şi norii căpătaseră o nuanţă cenuşie. Un tablou bizar, dar impresionant.

De la Sena mi-a fost foarte uşor să găsesc catedrala Notre Dame datorită indicatoarelor, aşa că în scurt timp i-am zărit silueta la orizont. Şi am mai descoperit ceva: unul dintre celebrele poduri ale iubirii (Pont de l’Archevêché), îngreunat de miile de lacăte aninate de perechile de îndrăgostiţi.

Le-am admirat şi fotografiat, apoi m-am apropiat de catedrală. În apropiere se află şi statuia papei Ioan Paul al II-lea.

Notre Dame se remarcă prin stilul gotic, fiind decorată cu tot felul de gargui, statui şi ornamente înţepătoare. Susţinută de contraforţi elegant arcuiţi, catedrala pare solidă, dar în acelaşi timp uşoară, ca şi cum şi-ar lua zborul spre cer. Indiferent de câte alte construcţii măreţe ai mai văzut până atunci, este o apariţie uimitoare, în pofida celor două turnuri aparent neterminate. Apropo, a fost ridicată în secolele XII-XIV…

Într-un final, am intrat să o vizitez. Uşa din dreapta înghiţea turişti într-o veselie, aliniaţi frumos la coadă, cu aparatele foto în acţiune. M-am alăturat lor şi în scurt timp am pătruns în atmosfera cam întunecată a bisericii, înveselită însă de vitraliile pur şi simplu perfecte. Când am ieşit, deja se lăsase seara, aşa că am pornit în căutarea locului de urcare, ca să văd panorama. Din păcate, era prea târziu, iar poarta de acces în vârf am găsit-o încuiată… Am lăsat pe altă zi căţăratul (ziua respectivă n-a mai venit, căci am vizitat alte locuri; până la urmă, m-am mulţumit cu o singură privelişte de la înălţime asupra Parisului, din bazilica Sacre Coeur).

Revenind la Notre Dame, am dat ocol catedralei şi am surprins în toate părţile statui ameninţătoare, gata să sfâşie pe oricine s-ar apropia de zidurile sacre. Totuşi, au stat cuminţi la fotografiat. Probabil s-au obişnuit cu turiştii…

În apropiere se află câteva restaurante şi cafenele în dulcele stil franţuzesc, însă ce mi-a plăcut mult a fost că în faţa catedralei nu am găsit nicio tarabă cu suveniruri kitsch, atât de prezente pe străzile Parisului.

Am pornit mai departe, rătăcind pe străduţe şi poduri, până când am păşit pe Rue Rivoli, una dintre cele mai faimoase artere comerciale din Paris.

Am ajuns astfel în pitorescul cartier Le Marais, pe care l-am mai străbătut şi în ultima bucată a vacanţei, luni dimineaţa, pe lumină şi unde am văzut tot felul de magazine, boutique-uri şi restaurante cochete, cum bine le şade unor clădiri pariziene. Ba chiar am descoperit şi un mic parc ascuns printre clădiri, liniştit şi tare pitoresc. Mi-a părut rău că eram cam pe fugă şi n-am putut să mă bucur de el aşa cum ar fi meritat.

VA URMA

PS util: Preţul biletului de autobuz dintre aeroportul Beauvais-Tille şi Paris a fost de 17 euro, iar cursa a durat cam 1 oră şi 20 de minute. Staţia este foarte uşor de găsit, deci chiar dacă aterizaţi aici nu trebuie să vă faceţi probleme că e prea departe. Verificaţi totuşi înainte programul pe internet.