Da, îmi place iarna. De când mă ştiu, a fost anotimpul meu preferat. Nu suport soarele agresiv şi căldura în exces, aşa că sezonul ăsta se împacă de minune cu sufleţelul meu. Iarna e un prilej de lenevit, de mâncat portocale şi băut (şi mai mult) ceai, de minunare în faţa fulgilor de nea care-şi fac de cap prin aer, uneori zdruncinaţi de un vânt hotărât.
Când mă aventurez să ies afară în frig şi ninsoare mă simt mai vie şi mai trează ca oricând. Reîntoarsă acasă, parcă apreciez şi mai mult fiecare pas făcut şi căldura mici mele locuinţe. Agitaţia naturii mă linişteşte, mai ales când o privesc manifestându-se din spatele geamurilor, la adăpost de micile capricii.
Mie zilele ăstea mi se par de vis, pentru că îmi place zăpada netedă, moale, sclipicioasă. Aşa că azi vreau să mă bucur pur şi simplu de dunele albe, fără să-i aud pe nemulţumiţii care se plâng ba că ninge (suntem în ianuarie, totuşi), ba că sunt blocate drumurile, de parcă zici că vine sfârşitul lumii.
Poate ne displace iarna pentru că ne face să ne dăm seama că nu avem întotdeauna controlul, că încă suntem vulnerabili. Ne pune faţă în faţă cu neputinţa noastră în faţa naturii şi de cele mai multe ori nu suntem noi cei care câştigă. Pentru că nu vrem să acceptăm că uneori e mai bine să ne aliniem cu natura, să o respectăm şi să găsim alte activităţi plăcute, dacă zăpada nu ne încântă.
Pozele de la această postare datează de acum vreo 2-3 ani, dar cred că sunt destul de actuale. Când le privesc îmi apare zâmbetul pe chip, pentru că nu văd nişte maşini înecate în zăpadă, ci nişte bomboane delicioase tăvălite bine prin cocos, cu mascarpone şi fulgi de migdale, aşezate frumos într-o cutiuţă 🙂
ahh, in sfarsit cineva care iubeste iarna. …i love her too. imi place sa ma plimb prin cismigiu iarna, am atatea amintiri placute acolo :D…poate iesim intr-o zi la o plimbarica impreuna si apoi la un ceai, ce spui?;;)
Suna bine, multumesc de invitatie 🙂 Iti trimit mail si ne convorbim mai mult;)
sure. :*
Si mie imi place iarna, desi e ataaat de frig. Mereu astept prima ninsoare cu drag, dar spre primavara cand nu se mai topeste zapada pentru mine e ceva groaznic 😀
Pentru mine e cam aiurea cand incepe sa se topeasca, fiindca sunt baltoace peste tot si-s cam greu de evitat 😀
Daaaa, si mie imi placea iarna la nebunie, inainte sa blocheze drumul care ma uneste de jumatatea mea mai buna… 🙁
In rest, numai de bine! 😛
Mai sunt şi dezavantaje, ce-i drept, pentru cei care locuiesc în zone mai greu accesibile, dar, cum ziceam, uneori trebuie să acceptăm că suntem vulnerabili în faţa naturii 😛
Zon greu accesibile? Eu ziceam de Bucuresti – Iasi. 🙂
Mi se pare normal ca drumurile intre orasele principale sa fie in regula, pe cat posibil. Recunosc faptul ca mai cedam in fata naturii cand vine vorba de zone intr-adevar greu accesibile, dar … in Romania, capitala sa fie izolata? Nu e normal.
Aaaah, ce-as vrea sa traiesc intr-o tara in care iarna e iarna frumoasa, alba, cu zapada care nu incurca pe nimeni si care nu se murdareste in ultimul hal imediat ce incepe sa se topeasca.
Scuze, scriu mult fiindca mi s-a pus pata!
Măi, acum prin Bucureşti e ceva zăpadă, dar nu foarte grav, adică nu la genul să fie blocate drumurile. Dar din ce zici tu se pare că iarna asta ne vine de hac tuturor, până la urmă :))
Şi mie mi-ar plăcea o astfel de iarnă frumoasă, dar deocamdată pot să trăiesc şi cu asta de acum şi de aici 🙂 Poţi încerca să-ţi găseşti o ţară cu o iarnă cum îţi place (sau fără :D) şi să te muţi acolo.
Scrie cât simţi 🙂
Sunt in cautare de noi experiente/orizonturi, dar sunt si constienta ca va trebui sa accept capriciile climei din tara asta, tara-mama. 🙂