Un sacagiu chinez avea două oale mari atârnate de capetele unui par pe care îl ducea în fiecare zi pe umeri. Însă una dintre ele era spartă, iar pe drumul de la râu la casă aceasta picura apă şi ajungea pe jumătate goală la destinaţie. Din cauza asta, se simţea ruşinată de imperfecţiunea ei. Într-o zi, ea i-a reproşat acest lucru sacagiului, spunându-i că este supărată că nu poate să-şi facă bine treaba. Sacagiul i-a răspuns:

– Ai observat că pe drum există flori? Ştiam de defectul tău, aşa că am plantat seminţe pe partea ta de drum şi în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem spre casă, tu le uzi. Datorită ţie şi defectului tău, în fiecare zi am flori care îmi decorează masa şi îmi încântă sufletul.

(din cartea „100 de căi spre fericire” – Timothy Sharp)

Deşi ne ruşinăm de ele, imperfecţiunile noastre pot fi transformate în calităţi cu un pic de creativitate şi încredere din partea noastră şi a celorlalţi. Iar asta însemană mai mult decât a privi pur şi simplu jumătatea plină a paharului, ci a aprecia paharul în sine tocmai pentru forma şi culorile sale unice, indiferent de lichidul care îl umple sau de cantitatea acestuia. Fiecare om este valoros pentru simplu fapt că există, indiferent de calităţile şi defectele sale. Iar imperfecţiunile pot fi transformate în oportunităţi, dacă ştim să lucrăm cu ele.

Aşa că hai să fim mai conştienţi de ceea ce suntem şi să nu ne mai plângem de ceea ce NU suntem! Să fim recunoscători pentru şansa care ni se dă, aceea de a deveni orice ne dorim, dând o formă originală imperfecţiunilor noastre!

Articol publicat pe România Pozitivă