După vizita în suprinzătoarea Salina Turda, am pornit mai departe în compania picăturilor de ploaie spre o nouă destinaţie: Sighişoara. Mai fusesem aici acum mulţi ani – să tot fie vreo 13-14 – dar am zis că nu strică o reîmprospătare a memoriei, mai ales că o plimbare printr-un loc cu aer medival e oricând binevenită.
În acea zi ploioasă de luni, am găsit Sighişoara tăcută şi pustie. Turnul cu ceas era închis, piaţetele – goale, restaurantele – adormite. Doar farmecul străduţelor pietruite şi al caselor cochete era la fel de proaspăt cum mi-l aminteam.