Tag Archives: opinii

Ziua fără… televizor?

Aud în ultima vreme că tot mai mulţi oameni nu se mai uită la televizor sau au renunţat de tot la acest aparat. Asta înseamnă că recuperezi mult timp preţios, pe care poate altfel l-ai fi pierdut urmărind hipnotizat emisiuni de scandal cu dezvăluiri „şocante”, talk-show-uri despre totul şi nimic sau seriale siropoase care îţi storc câteva lacrimi. Nu mai vorbesc de „breaking news”-urile având ca temă ultimele achiziţii ale vedetei x în materie de pantofi, de exemplu….

A renunţa la televizor e, cumva, un motiv de mândrie. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, mulţi dintre noi am crescut alături de acest „animal de casă”, care ne-a hrănit iluziile şi ne-a dat şi câteva lecţii importante despre viaţă. Sigur, erau alte timpuri, cu mai puţine posturi TV, cu nu aşa multă agitaţie. Însă e greu să te desprinzi de tradiţia privitului la TV seara, poate chiar în familie, după ce ai luat cina şi vrei să te relaxezi un pic, fără să depui prea mare efort.

Pe de altă parte, mulţi dintre oamenii care aleg să renunţe cu satisfacţie la televizor se orientează spre… calculator. Continue reading →

Puterea de a schimba lucrurile

8 Replies

If you can’t feed a hundred people, then feed just one.

Mother Teresa

Mulţi dintre noi, când eram mici, ne doream să schimbăm lumea.

Inspiraţi poate de eroii din cărţi sau desene animate, ne imaginam cum ne folosim puterile magice şi reuşim să ne îndeplinim toate dorinţele. Niciun vis, oricât de ciudat sau absurd ar fi fost pentru părinţi, nu ni se părea imposibil. Aveam o încredere nebună şi curajul să încercăm. Ne lansam cu capul înainte în orice provocare şi nu ne păsa ce vor spune ceilalţi.

Între timp am crescut, am uitat de puterile magice şi ne-am făcut oameni serioşi. Nu ne mai place sa visăm, e prea “imatur”. Practic, renunţăm înainte de a începe. Avem senzaţia că oricum nu putem schimba nimic, de ce să ne mai ostenim? Jocurile sunt deja făcute de “cei puternici”. Aşa să fie oare?

Ne simţim prea slabi ca să ţinem piept vârtejurilor de nedreptate, intoleranţă, sărăcie, ignoranţă. Rafalele de ură ne sperie dorinţa timidă de a aduce un pic de seninătate şi linişte în jurul nostru. Uităm că schimbările reale nu se produc pur şi simplu, ci încep cu paşi mici, cu o contribuţie din partea fiecăruia. Şi, uneori, cu câteva lacrimi.

Unii dintre noi credem că nu avem nimic de oferit, că resursele noastre sunt infinit mai mici decât ceea ce are lumea nevoie şi că, în consecinţă, nu merită să încercăm să facem diferenţa. Însă cum putem câştiga o competiţie, dacă nici măcar nu ne aliniem la start?

Continue reading →

Fii aşa cum vrei

10 Replies

Deşi libertatea de a alege şi diversitatea sunt promovate ca valori supreme în prezent, constat că în practica de zi cu zi lucrurile stau puţin diferit.

Unii susţin că dacă eşti mai morocănos înseamnă că ai o problemă sau că eşti chiar bolnav şi ar trebui să treci repede pe antidepresive sau să faci terapie. Dar dacă tu te simţi bine aşa?

Poate uneori preferi să stai acasă cu o carte sau un film, decât să ieşi în oraş alături de prieteni. De ce ar trebui să fie asta rău?

Atât timp cât nu-i deranjezi pe alţii, iar tu eşti împăcat cu tine, de ce să te simţi aiurea că nu eşti ca ceilalţi?

Da, e bine să testezi înainte să-ţi formezi o părere asupra a ceea ce dispreţuieşti sau deteşti, să experimentezi puţin, fie că este vorba de o activitate, o persoană sau un obiect. Însă dacă ceea ce ai încercat nu îţi place, de ce să le adopţi în viaţa ta? Doar pentru că restul de 80% din oameni aşa fac? Continue reading →

Grasă şi frumoasă

6 Replies

Se spune că adevărata frumuseţe vine din interior, deci nu contează kilogramele, ci sufletul.

Dar poţi să mai fii „grasă şi frumoasă” în ziua de azi?

„Gras” e un cuvânt tabu. „Dietă”, în schimb, e la modă. Şi cu toate astea, deşi toată lumea pare a fi non stop la cură de slăbire, numărul persoanelor supraponderale este în creştere.

Ce înseamnă de fapt să fii „gras”? Multe abodări iau în calcul indicele masei corporale, care se poate calcula după diverse formule, utilizând greutatea şi înalţimea şi ţinând sau nu cont de vârstă, sex sau nivelul de activitate fizică desfăşurată. Dar realitatea este mult mai complexă. Pentru că trăim în societate, că ne place sau nu, şi inevitabil ne comparăm cu cei din jur.

Din punctul meu de vedere, obezitatea nu este o problemă de frumuseţe, ci, în primul rând, una de sănătate. Continue reading →

Pe (lângă) tocuri

6 Replies

Oamenii au tot felul de pasiuni, mai mult sau mai puţin benefice. Când însă ajung să fie de-a dreptul dependenţi de acestea şi nu-şi mai pot imagina viaţa fără ele, ajungând la excese, deja vorbim de obsesii. Avem: dependenţa de cumpărături, de curăţenie, obsesia de a fi slab (ă) – anorexia, de a fi bronzat(ă) – tanorexia, etc. Toate acestea au efecte nocive şi sunt periculoase deoarece reprezintă comportamente duse la extrem. Persoanele care suferă de aceste afecţiuni pierd din vedere faptul că mai există şi alte lucruri care merită atenţie.

Despre tocurile înalte ca obsesie nu aud prea des şi mă miră, pentru că e o „boală” des întâlnită, având în vedere că pantoful stiletto a devenit un fel de expresie a feminităţii. Dar de unde pasiunea asta a domniţelor pentru obiectele de încălţăminte?