Tag Archives: muzeu Bucureşti

În vizită la Muzeul Hărților din București

Mi-am pus în agendă vizita la Muzeul Hărților în miezul săptămânii, după prânz, profitând de avantajele programului de freelancer :), dar și ca să sparg un pic rutina zilnică și să mă extrag din fața laptopului.

Așadar, într-o după-amiază înnorată de toamnă am pornit spre Muzeul Hărților, curioasă să descopăr ce se află în frumoasa clădire de pe str. Londrei. Mai trecusem pe lângă muzeu cu ocazia unor plimbări, dar îl admirasem doar de afară. Se află în zona cu străduțe cu nume de capitale, aproape de Victoriei, într-o companie selectă, printre ambasade și clădiri cu arhitectură faină.

Este un muzeu tânăr (deschis în anul 2003) și micuț, unde nu ai timp să te plictisești. Vila care îl găzduiește a fost construită în 1920, iar stilul îmbină elemente de arhitectură gotică și mediteraneană.

Încă din prima sală am remarcat tavanul pictat cu semne zodiacale și elemente de astronomie, care completează minunat atmosfera și exponatele. Și în celelalte camere am privit cu admirație în sus. Vitraliile contribuie, la rândul lor, la aerul cochet al muzeului.  

Continue reading

Arta ca un shot de tequila la MARe // Muzeul de Artă Recentă

Se poate o vară fără să ajungi la MARe?

Pentru că nu mă dau în vânt după stat în soare la plajă, am mers la MARe în București, adică la Muzeul de Artă Recentă.

Aflat la câteva minute de Casa Ceaușescu, aproape de stația de metrou Aviatorilor, MARe e ușor de reperat pe Bulevardul Primăverii. Se află într-o clădire modernă, neagră, cu forme limpezi și sticlă la parter. Are și un mic spațiu verde în față, foarte cochet.

Experiența mea

De cum îi treci pragul îți dai seama că nu e un muzeu obișnuit de artă. Am început explorarea de la subsol, unde se auzeau niște zgomote ciudate, ca un fel de incantații. Pe lângă tablourile în format obișnuit, pe un monitor se derula un… spălat de rufe, cu sunete ASMR-like 😀

Muzeul are mai multe niveluri, iar la fiecare am găsit cotloane înguste ce se cer explorate. Un fel de “De-a v-ați ascunselea” cu arta, un joc plăcut, pentru mine. Sunt și monitoare, instalații și obiecte de tot felul (un șir de ambalaje aranjate într-o vitrină, de exemplu).

La fiecare nivel există locuri de stat jos. În caz că te ia amețeala de la ce vezi.

Continue reading

Muzeul Micul Paris și un studio foto nonconformist în centrul Bucureștiului

Centrul Vechi al Bucureștiului este pentru mine o sursă inepuizabilă de surprize. De la terase și baruri noi care apar ca ciupercile după ploaie (și dispar la fel de repede), până la colțuri cochete, clădiri sau statui roase de vreme și festivaluri stradale.

De curând, mi-a mai servit o experiență inedită, sub forma unui mini-muzeu descoperit fix în mijlocul tumultuosului centru vechi. În gangul care leagă Lipscaniul de str. Blănari am găsit Muzeul Micul Paris, în locul unde se află și FotoCabinet, un studio foto un pic altfel. De fapt, nu am dat peste el întâmplător, ci m-a dus acolo Ioana, într-o seară caldă de weekend.

fotocabinet muzeul micul paris bucuresti

Am reperat foarte ușor muzeul după pancarta de la intrare și am urcat scările pline de curiozitate, mai ales că citisem că se poate bea și un ceai înăuntru. Când am deschis ușa, am avut senzația că am călătorit cu mașina timpului și am ajuns înapoi în perioada de aur a Bucureștiului.

Muzeul Micul Paris reînvie atmosfera Bucureştiului de la început de secol XX printr-o serie de haine, accesorii, obiecte de mobilier și fotografii, aranjate creativ în mai multe camere tematice: una cu aer francez, alta orientală, alta românească etc.  Continue reading

Liniște și corcodușe la Casa Memorială “Tudor Arghezi – Mărțișor”

Pentru că în luna iulie nu mi-am planificat nicio vacanță sau excursie, am zis să compensez vizitând un muzeu din oraș. Am ales Mărțișorul, casa lui Tudor Arghezi, aflată de mult pe lista mea cu locuri de văzut în București.

Recunosc, n-am avut o pasiune pentru poetul Arghezi. Informații despre el aș fi găsit puzderie pe Internet sau în cărți, așa că nu de-asta am ales să vizitez Mărțișorul. A fost mai degrabă dorința de a mă scufunda într-o atmosferă mai liniștită, impregnată de emoțiile unui scriitor și să miros universul epocii sale. Acum zic că am făcut o alegere foarte bună.

Casa Memoriala Tudor Arghezi - Martisor

De la metrou Piața Sudului se ajunge relativ ușor la Mărțișor, dacă faci abstracție de șantierul din jur. Strada poartă chiar acest nume – Mărțișor, care a fost dat de Arghezi datorită obiceiului locuitorilor zonei de a atârna firele albe-roșii în copaci, pentru o recoltă bogată.

Am intrat pe poartă și am pășit pe aleea pietruită care duce la curtea propriu-zisă și la casă, având în partea stângă livada întinsă. Bucureștiul cu traficul lui agitat a rămas departe de Mărțișor în dimineața aceea caldă și calmă de duminică, iar eu m-am simțit ca și cum aș fi mers în vizită la un conac boieresc de țară.  Continue reading

În vizită la Casa Filipescu-Cesianu – Muzeul Vârstelor

1 oră și 45 de minute. Nu e recordul personal al vreunei curse de alergare, ci timpul petrecut la micul muzeu de la Casa Cesianu. Când m-am uitat la ceas, mi-a venit greu să cred că am stat atâta vreme. Sau poate pentru că la Muzeul Vârstelor e vorba de trecerea timpului, orele se scurg altfel aici?

Aflată aproape de Piața Victoriei, Casa Filipescu-Cesianu a intrat relativ recent pe lista muzeelor bucureștene, fiind în renovare o bună perioadă de timp. De ceva vreme, în plimbările de pe Calea Victoriei, zărisem parcul muzeului, cu un foișor în mijloc, având în jur bănci, statuete și câțiva arbori frumoși. În zona din spate a curții există și un spațiu liber pentru evenimente.

casa filipescu cesianu

Am început vizita din Lapidarium – un spațiu din curte unde se află casa de bilete și unde este organizată expoziția permanentă “Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”. Bucățile de fresce recuperate sunt însoțite de fotografii și o scurtă istorie a Ansamblului Văcărești, despre care puteți citi și aici. Pe o parte din terenul unde se ridica mănăstirea, demolată în anii ‘80, acum se întinde Parcul VăcăreștiContinue reading

Good vibes de primăvară

Ce mod mai bun să încep un articol despre cum petrec zilele de primăvară dacă nu cu… Palatul Primăverii? 😀 Am trecut pentru a doua oară porțile fostei reședințe a soților Ceaușescu, de data aceasta în turul privat, la invitația celor de la muzeu.

Turul a inclus camerele pe care le văzusem prima oară, acompaniate însă de noi informații și curiozități. Mi-a părut bine să revăd grădina de iarnă, camera luminoasă și feminină a lui Zoe, garderoba impresionantă sau mozaicul uriaș de la piscină. Plus că am întâlnit mai mulți păuni în grădină și am făcut cunoștință cu Portocală, motanul roșcat al Palatului.

În cadrul turului privat am intrat și în câteva camere noi pentru mine, inclusiv sala mică de lângă cramă, unde se păstrează încă sticle vechi cu vin de Drăgășani, buncărul aranjat ca o sală de consiliu, cu trofee de vânătoare; am văzut ceva și din zonele administrative și am admirat mai de aproape obiectele faine expuse în dulapuri.

Continue reading

Tatuajele, Vila cu clopoței și o grădină cu potențial

Vila cu clopoței sau, pe numele oficial, Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” se afla de nu știu când pe wishlist-ul meu cu locuri de văzut în București. După vizita plină de surprize plăcute de la muzeul vecin înrudit, iată că a venit rândul și cochetei Vile cu clopoței, deschisă după ani buni de restaurare.

muzeul minovici

Cum e muzeul?

Într-o sâmbătă dimineață, după o plimbare prin Herăstrău, am intrat pe ușa frumos decorată a Vilei Minovici. Ridicată la inițiativa lui Nicolae Minovici, la începutul secolului XX, în stil neoromânesc, clădirea a fost proiectată de la început ca muzeu; inițial, privat, apoi deschis publicului în anul 1906.  Continue reading

Palatul Primăverii. Lecția despre contraste

Sâmbătă dimineață am coborât voioasă la stația de metrou Aviatorilor, dar nu ca să merg la alergat, ci pentru a vizita Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, deschisă pentru public ca muzeu/ expoziție permanentă în 2016.

Am pornit pe bulevardul Primăverii, bucurându-mă de liniște și clădiri cochete, iar la numărul 50 am descoperit celebra casă. De afară pare o vilă obișnuită, bine integrată în peisajul cartierului. Aparențele înșeală, însă.

palatul-primaverii-expozitie-muzeu palatul-primaverii-bucuresti

Construit în anii 1960 într-o zonă selectă, bine păzită, rezervată nomenclaturiștilor, Palatul Primăverii a fost reședința privată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu și, pentru o perioadă, și a copiilor lor, Zoe, Valentin și Nicu. După 1989 și până la deschiderea sa ca muzeu, o bună bucată de timp a servit ca spațiu de protocol pentru delegațiile străine.  Continue reading

Două experiențe interesante @Noaptea Muzeelor 2016

În fiecare an, Noaptea Muzeelor îmi provoacă sentimente contradictorii. Pe de-o parte, îmi place ideea de a cutreiera străzi și spații în miez de noapte, alături de alți curioși, trezind muzeele la viață chiar și după apusul soarelui. Pe de altă parte, însă, aglomerația și agitația mi se par cumva nejustificate, având în vedere că majoritatea acestor muzee sunt deschise și în restul anului, iar taxele de intrare nu sunt foarte mari (ba chiar ridicol de mici, în unele cazuri).

noaptea muzeelorAm o amintire foarte plăcută de la o Noapte a Muzeelor mai veche (să tot fie vreo 6-7 ani de-atunci), când am dat gata dintr-un foc vreo 4 muzee alături de câțiva prieteni. Și atunci a fost aglomerație, dar parcă nu așa de mare ca în ultimii ani, de când fenomenul a devenit extrem de popular. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: cred că e bine să profităm de orice pretext care ne invită să descoperim noi locuri și să ne lăsăm surprinși de personalitatea și poveștile orașelor în care trăim.

Revenind la Noaptea Muzeelor 2016: am pus pe lista dorințelor doar două locuri: “Muzeul tactil” – o experiență propusă de Fundația AMAIS la Facultatea de Arhitectură, și Muzeul CFR. Să le luăm pe rând:

Muzeul tactil

Pentru că am ajuns un pic mai devreme, am intrat în Facultatea de Arhitectură, ale cărei coridoare erau animate de lume. Am văzut cum funcționează o imprimantă 3D, am descoperit diferite documente și structuri într-o sală a facultății (se pare că au și un mini-muzeu intern) și m-am lăsat furată de un puzzle cu Bucureștiul. Alături de vreo câțiva puști, am pus bucățile din capitală la locul lor, reconstituind harta din fața noastră.

Bonus: din întâmplare, am dat peste ceva artă urbană inedită în curtea facultății.

wonder-mike-facultatea-de-arhitectura

Continue reading

Muzeul Theodor Pallady (Casa Melik) – o porţie mică şi gustoasă de artă

Mi-am propus să iau la pas muzeele Bucureştiului, în căutare de noi colţuri deosebite care să mai coloreze un pic monotonia zilnică. Într-o sâmbătă după-amiază a venit şi rândul Muzeului Theodor Pallady, un loc nu foarte promovat printre obiectivele turistice ale capitalei.

casa-melik-muzeul-theodor-pallady

Muzeul se află pe strada Spătarului, nr. 22, aproape de biserica Armenească, într-un cartier liniştit de case frumoase, unde weekendurile se arată leneşe, asemenea mâţelor care dorm cu burta la soare prin curţi. Pe drum am văzut şi câteva clădiri de vis, cu arhitectură elegantă şi flori colorate în porţi. Continue reading