Da, îmi place iarna. De când mă ştiu, a fost anotimpul meu preferat. Nu suport soarele agresiv şi căldura în exces, aşa că sezonul ăsta se împacă de minune cu sufleţelul meu. Iarna e un prilej de lenevit, de mâncat portocale şi băut (şi mai mult) ceai, de minunare în faţa fulgilor de nea care-şi fac de cap prin aer, uneori zdruncinaţi de un vânt hotărât.

Când mă aventurez să ies afară în frig şi ninsoare mă simt mai vie şi mai trează ca oricând. Reîntoarsă acasă, parcă apreciez şi mai mult fiecare pas făcut şi căldura mici mele locuinţe. Agitaţia naturii mă linişteşte, mai ales când o privesc manifestându-se din spatele geamurilor, la adăpost de micile capricii. Continue reading →