Au trecut aproape 4 ani, dar am revenit la Cluj cu acelaşi entuziasm, dornică să mă plimb pe străduţe şi prin pieţe, să mă bucur de detalii simpatice şi să-mi răsune în urechi dulcele accent local. După un drum luuung şi apoi un somn pe măsură, am deschis ochii având în faţă peisajul Clujului, cu weekendul desfăşurându-se molcom în faţa mea.

Primul lucru pe care l-am făcut sâmbătă dimineaţa, după micul-dejun, a fost să mă mobilizez spre Cetăţuie, urcând dealul despre care îmi aminteam că oferă o privelişte cum îmi place mie. O panoramă spre oraş, cu multe clădiri, turle de biserici, verdeaţă, cartiere de blocuri noi, Someşul, Cluj Arena şi alte detalii care se pierd în zare. Fac o paranteză. Deşi e un oraş dinamic, modern, studenţesc, mie Clujul îmi transmite o senzaţie de relaxare maximă, chiar şi când maşinile trec în goană pe lângă mine. Ca vizitator, îmi pare un colţ idilic, unde timpul are răbdare cu carul, iar zilele miros a libertate… Continue reading →