Cel mai bine înveți din greșeli, așa se spune. Cel mai bine înveți din greșelile pe care le faci tu (nu din greșelile altora), am dedus eu în timp, în urma diferitelor experiențe pe la ultramaratoane. Cel mai bine înveți din greșelile pe care le faci tu, de mai multe ori,am completat acum, de curând, la prima mea cursă de 24 de ore de alergare. Dilema mea e… de câte ori trebuie să repeți o greșeală până când înveți din ea?

De prin 2020 voiam să sparg gheața și să particip la un concurs de 24 de ore, dar până a trecut pandemia, până s-au aliniat planetele, până etc. s-a făcut 2023.

Am căutat o cursă de 24 de ore pe Duv, acest Netflix al ultramaratoanelor. Mi-a atras atenția Serres Circuit Run (Grecia) din câteva motive: bucla are 3.047 m, fără diferență de nivel, startul la 8 dimineața, iar locația este una specială – circuitul de curse din Serres, cel mai mare din Balcani. Extra, ocazia de a revedea Grecia și de a mânca pește și fructe de mare (dar nu în timpul cursei).

De obicei, când plec în vacanță, chiar și pentru o săptămână, am doar un rucsac și mi-e greu să înțeleg oamenii care iau cu ei X valize enorme. Ei bine, acum am devenit mai empatică. Mi-am pregătit un ditamai bagaj de haine, pantofi, accesorii, mâncare, pe principiul “să fie”. N-am luat fix ce mi-ar fi prins bine (o pereche de pantaloni mai groși), dar să trecem peste asta.

Hai că-ncepe!

Dimineața cursei a fost cu emoții, dar și cu bucurie, că doar o dată e prima alergare de 24 de ore. Concursul a avut probe de 6, 12 și 24 de ore, toate cu startul la 8 dimineața.

Primele 6 ore

Am început moderat, ca de obicei, pe la un 5:50-5:45 și totul a mers minunat, m-am simțit bine și m-am bucurat de atmosferă. Vremea a fost perfectă de alergare, răcoare cu soare pe alocuri. Pe unele zone din traseul se simțea vântul, dar nu exagerat. 62-63 km am calculat eu că am avut după 6 ore, adică fix cât fac de obicei în această durată la cursele de 12 ore. Știam că e bine să mănânc câte puțin, dar mai des, așa că asta am încercat să fac.

Următoarele 6 ore

Acum… care e sfatul ăla de bază pe care îl primește orice maratonist începător? Să nu încerce lucruri noi (mâncare, echipament etc.) în ziua cursei. Ce-am făcut eu? Vă las să ghiciți! 😀

Stomacul meu n-a fost deloc încântat când i-am dat 2-3 curmale și o mini-lipie, de care nu primise niciodată în alergare, așa că s-a gândit să facă grevă. N-a mai vrut nimic apoi, în afară de apă și câteva felii de portocală. Am mai încetinit ritmul, am mai mers pe ici-colo, dar tot eram bine ca distanță/ timp. La 12 ore am avut undeva la 112-113 km.

Ultimele 12 ore

Am trecut de 12 ore, hai să fac o tură la pas, timp în care să ciugulesc niște orez (din ăsta mai încercasem la antrenamente). N-am luat în calcul că deja se întunecase și se făcuse foarte frig, așa că am continuat ca o floricică să merg și să mănânc. După nici un km, mi-am dat seama că parcă am aterizat în Siberia cu orezul meu cu tot. Până terminasem tura îmi înghețaseră mâinile, iar odată cu ele, energia și entuziasmul.

M-am îmbrăcat cu geacă, mănuși și buff, dar senzația de stomac plin a rămas și nu e deloc una fericită când vrei să alergi.

Totuși, dacă am venit până aici, hai să mai dau niște ture la pas. Pe unele porțiuni de traseu am fost singură, doar eu cu frontala, dar mi-a plăcut liniștea nopții. Din când în când mai treceau în goană pe lângă mine alergători care se pare că și-au planificat mai bine cursa.

A venit și momentul în care am crezut că adorm din picioare, așa că m-am așezat pe scaun într-o tentativă de a dormi. Care a eșuat, pentru că mi-era în continuare frig. Mi-am schimbat hainele din partea de sus și mi-am mai pus o geacă deasupra, însă n-a ajutat. Deja eram resemnată că n-o să mai fac prea mulți km și probabil o să fiu undeva pe la 140.

De pe masa de alimentare a concursului am ales niște pui fiert în supă, care mi-a prins tare bine. Mai aveau paste, orez, fructe și produse de patiserie, dar am spus “pas”. Parcă m-am mai trezit, așa că hai să mai fac o tură, să nu mă plictisesc. Tot mergând, am strâns ture și kilometri până când a răsărit soarele.

Finish

Rezultatul final oficial a fost de 166,798 km (pe ceas am avut cu doar 2 km mai mult), cu care am fost pe locul 1 din 4 participante și pe locul 11 din 28, la general. Am primit o cupă imensă, care nu încape în absolut niciun raft :))

Sunt foarte recunoscătoare că am avut parte de cel mai bun suport – Edi, șefu la Excel, care nu doar că mi-a pregătit mâncare și hidratare, dar a și notat ce și când am luat, ca să știu exact ce a mers, ce nu și data viitoare să nu mai las la întâmplare alegerea alimentelor.

Ce aș fi putut face mai bine? Evident, să nu testez alimente noi, chiar dacă la prima vedere par inofensive și să am un plan mai clar de nutriție. Cum ziceam, din greșelile făcute de mai multe ori învățăm mai bine… sper. Ar fi fost de preferat și să iau mai multe geluri, că doar cu ele eram obișnuită.

Organizarea Serres Circuit Run

Mi-a plăcut mult organizarea, faptul că echipele de suport au avut la dispoziție mese, scaune și corturi tip pavilion. Cei din echipa de organizare au fost prietenoși și se vede că și-au dat interesul să facă un eveniment cât mai reușit pentru alergători.

Asfaltul a fost ca-n palmă, iar traseul ideal a fost marcat cu conuri portocalii, lățimea asfaltului fiind oricum destul de mare, de peste 10 m. În plus, au existat panouri din 500 în 500 de metri care marcau distanța, iar asta mi-a făcut mai ușoară calcularea kilometrilor pe parcurs.

Noaptea, traseul a fost iluminat cu mici reflectoare încărcate cu panouri solare. Am folosit oricum și frontală, în lipsa ei cred că ar fi fost cam întuneric.

Plimbare (și) prin Serres

Nu m-am plimbat doar pe circuitul de la Serres, ci și prin oraș, înainte de concurs. Situat relativ aproape de Salonic, Serres este o așezare liniștită, acompaniată de munți care se văd frumos în depărtare.

În seara de după cursă am mers la restaurantul Ellinon Geuseis, unde mirosea a vacanță (pentru mine), adică a midii în sos de vin și alte arome mediteraneene. Mi-era poftă de pește și fructe de mare, dar și foame, după multe ore în care nu prea mâncasem. De data asta, până și stomacul meu a fost încântat și n-a protestat, deci m-am bucurat liniștită de o cină delicioasă cu paste orzo cu fructe de mare. Am mai gustat dintr-un pește la grătar cu orez și cartofi, extrem de gustos și el.

În concluzie, dacă sunteți ultraalergători, vă recomand Serres Circuit Run, iar dacă nu, vă recomand oricum o plimbare prin Serres, pentru o porție de relaxare grecească.

*În acest articol am menționat doar o parte din ce am mâncat și am băut în timpul cursei.