Al treilea weekend cu concurs de alergare – ca-n vremurile bune de dinainte de pandemie 🙂 După Petrovaselo și S24H, pe 29 mai am fost la Timotion, la proba de semimaraton.

Organizat de Alergotura și Fundația Comunitară Timișoara, Timotion este o cursă de alergare, dar și un prilej de a face o faptă bună. Asta pentru că fiecare alergător alege către ce proiect din comunitate își donează taxa de înscriere. Mi-a plăcut că proiectele sunt foarte diverse și poți să găsești ceva cu care să rezonezi, indiferent că e vorba de sănătate, educație, mediu, protecția animalelor etc.

Duminică, ziua cursei de 21km, vremea a fost bună de alergare, cu nori, deși în mișcare am simțit un pic de zăpușeală în aer. Zona de start-finiș a fost în Parcul Central Anton Scudier.

Pentru mine a fost prima participare la Timotion și mă bucur că am ales să mă înscriu, deși aveam dubii că o să fiu aptă de așa ceva, la doar o săptămână după S24H. Din acest motiv, nu mi-am stabilit vreun obiectiv, ci mi-am spus că voi alerga pe feeling, în funcție de starea de moment.

S-a dat startul și am pornit pe aleea îngustă din parc, cu puțină înghesuială la început. Partea bună? Asta m-a ajutat să nu plec prea tare și să-mi dozez bine energia (primul km a fost cel mai lent din cursa mea). După ce situația s-a mai descongestionat, am apăsat ușor pedala de accelerație. Nu foarte tare, doar așa, să simt că sunt într-o cursă și nu la o alergare obișnuită de duminică 🙂

Pentru semimaraton am parcurs de două ori o buclă de aprox. 10,5 km, care ne-a plimbat prin centrul orașului, pe malul Begăi și prin parcuri. Nu mă uitasem pe hartă înainte (deși am primit o copie a traseului și în kit), dar mi-a fost ușor să țin drumul. A fost un traseu variat, cu urcări, coborâri și întoarceri, pe care nu aveai cum să te plictisești. Plus un pic de „obstacole” pe malul Begăi, unde dalele formează niște cratere în toată regula. Însă cum nu-mi propusesem să trag pentru PB, nu m-a deranjat prea tare.

Am alergat la un ritm mult mai alert decât aș fi făcut-o dacă ieșeam singură, dar nici nu mi-am dat duhul. Pe tot parcursul cursei am avut senzația că nu mă grăbesc nicăieri, dar că totuși ar fi bine să rămân într-un ritm alert. Văzusem de la prima tură că sunt vreo 3-4 fete în fața mea, deci n-am simțit presiunea podiumului. Am trecut linia de finiș în 1:46, not great, not terrible. La Open Feminin am fost pe locul 4, de care mi-era dor :))

În zona de start-finiș a fost amenajat un mini-târg cu proiectele pentru care s-au strâns fonduri – o inițiativă foarte inspirată, care a dus evenimentul spre un festival.  

Deși alergările din săptămâna precedentă merseseră cam greuț, iată că la Timotion n-am resimțit oboseala (sau poate am pus-o pe pauză?) și am fost bucuroasă de ritmul reușit. Mulți voluntari ne-au încurajat de pe margine, am avut muzică în unele puncte, orașul a fost liber, deci condiții excelente pentru o cursă relaxată.