Luna trecută pe vremea asta vizitam “Casa Memorială George și Agatha Bacovia” din București, într-o zi însorită, în contrast cu atmosfera sumbră din poeziile autorului.

Cred că Bacovia e ușor de ținut minte printre alți poeți studiați în școală tocmai datorită morbidității și a funebrului său. Scriind articolul ăsta, îmi dau seama că nu cunosc alte poezii de Bacovia în afară de „Plumb”, „Lacustră” și încă unul cu ceva cadavre care se descompun în căldură (“Cuptor” se numește, noroc cu profu Internet). Totuși, e clar că atunci când spui Bacovia e greu să-l confunzi cu scriitori care vorbesc despre lucruri mai romanțioase, mai soft.

De fapt, și Bacovia are poezii în culori mai vesele (verde crud, mugur alb și roz și pur etc.), dar imaginea pe care a lăsat-o în mintea mea – și cred că nu numai – e aceea a unei ambianțe deprimante.  

În casa din București unde a locuit cu soția sa, poeta Agatha Grigorescu Bacovia, nu există însă această atmosferă apăsătoare. E o locuință mică, cu doar câteva camere, ridicată când acest cartier nu era inclus în oraș, ci făcea parte din suburbii. Casa a fost construită cu un împrumut luat de Agatha, care a și supravegheat șantierul. Tot ea a fost cea care a avut inițiativa de a transforma locuința în casă memorială, după moartea poetului.

Doamna care ne-a întâmpinat în casa familiei Bacovia ne-a povestit despre viața poetului și a soției sale, despre dificultățile cu care el s-a confruntat pe parcursul vieții din cauza psihicului sensibil. A suferit mai multe crize nervoase și a fost internat de câteva ori în sanatoriu.

Bacovia este un pseudonim, numele său adevărat de familie fiind Vasiliu. Se pare că vine de la Bachus -> Baco + via (“cale”), deci “Calea lui Bachus”, dar ar putea avea legătură și cu Bacău, orașul său natal. George Bacovia a trăit 75 de ani, o vârstă frumușică dacă ne gândim la mentalul său fragil.

M-a impresionat camera lui Bacovia, foarte mică și mi-a amintit de cea a lui George Enescu de la Vila Luminiș, de dimensiuni la fel de modeste. Am mai aflat despre Bacovia că avea talent la desen și cânta la vioară.

Avantajul acestei case memoriale este că nu ai timp să te plictisești în timp ce te plimbi în cele câteva camere. Totuși, sunt multe obiecte de admirat, lucruri personale ale poetului, mobilier de epocă, portrete cu poetul, soția, părinții, dar și cu unicul fiu, Gabriel.

Cel mai mult mi-a plăcut măsuța de cafea cu o formă mai originală, cu două cești pe ea, care parcă te invită să iei loc.

În curte am făcut cunoștință cu Masha, o mâță cenușie cu personalitate bacoviană. Eu i-aș fi zis Plumb, că prea e mare coincidența.  

Casa Memorială George și Agatha Bacovia

Adresă: str. George Bacovia, nr. 63, București

Web: https://mnlr.ro/case-memoriale/casa-memoriala-george-si-agatha-bacovia/

Facebook: https://www.facebook.com/CasaMemorialaGeorgeSiAgathaBacovia