Ca de obicei, recomandările mele de lectură sunt cărți de suspans, dramă, thriller, polițiste și altele din aceste categorii. Citesc mult literatură. Nu diger deloc cărțile de psihologie sau dezvoltare personală în ultima vreme, așa că le-am lăsat deoparte (situație care durează de… vreo câțiva ani).

Voi cum stați cu pofta de lectură în această perioadă? Ce mai citiți?

Moartea doamnei Westaway – Ruth Ware

„Nu poți ghici viitorul. Nu poți influența soarta sau schimba ceea ce nu controlezi. Dar poți alege ce faci tu însăți cu cărțile pe care le-ai primit.”

Deși nu crede în magie și forțe supranaturale, Hal Westaway lucrează ca ghicitoare de tarot, meserie “furată” de la mama ei. Mai mult decât să citească în cărți, știe să citească oamenii, așa că le oferă clienților ei alinare la problemele care îi frământă încurajându-i să le regândească, mai degrabă decât să le ofere răspunsuri.

Viața tinerei se schimbă când este anunțată că se află în testamentul unei anumite Hester Mary Westaway, care a murit de curând și despre care își dă seama că nu îi e rudă, ci e doar o coincidență de nume. Decide totuși să meargă la înmormântarea acesteia, deoarece banii i-ar prinde bine (are multe datorii și nu duce o viață ușoară). Urmează întâlnirea cu o familie ciudată, într-un conac vechi și descoperirea unor secrete din trecutul mamei ei. Până la urmă, prezența ei acolo nu a fost chiar o coincidență…

Mi-a plăcut mult cum autoarea menține și accentuează treptat suspansul, cum coțofenele creează o legătură între trecut și prezent, dar și prezentarea frământărilor lui Hal, care oscilează între a spune adevărul, că nu are nicio legătură cu familia respectivă, și a rămâne pentru a primi moștenirea.

Am uitat să fim fericiți – Liane Moriarty

Ce-ai face dacă te-ai trezi în prezent cu mintea, sentimentele și amintirile de acum 10 ani, într-o viață total transformată? Ai privi altfel relațiile și viața, în general? Ai lua alte decizii?

Asta pățește eroina principală a cărții „Am uitat să fim fericiți”, care își pierde memoria și nu înțelege de ce este atât de schimbată față de cum își amintea că era în trecut. Mi-a plăcut mult că am descoperit “adevărul” odată cu eroina, pe parcursul lecturii. Ca și celelalte cărți de Liane Moriarty, și aici abundă situațiile neașteptate, dezvăluirile și secretele care, într-un final, ies la iveală.

Un apartament la Paris – Guillaume Musso

La fel ca romanele lui Kate Morton, cărțile scrise de Guillaume Musso au o „rețetă” care mie mi se pare delicioasă: mult suspans, situații neașteptate, personaje bine conturate și… ceva (mai mult) sânge.

Un dramaturg și o fostă polițistă închiriază din întâmplare același apartament din Paris, care a aparținut unui pictor celebru, acum mort. Treptat, cei doi descoperă întreaga dramă a acestuia și condițiile tragice în care fiul său a fost răpit și ucis. Sau cel puțin asta e varianta oficială…  Pornesc pe urmele sale și descoperă că adevărul e altul.

M-a impresionat falsul punct culminant; am avut senzația că găsirea tablourilor va răspunde la dilemele personajelor, dar aceasta a fost doar declanșatorul unor alte acțiuni care m-au ținut în priză până la final. Final care m-a surprins complet, sugerând că viața așază lucrurile altfel decât planurile pe care ți le faci la un moment dat. Am simțit cartea ca un film, datorită scenelor extraordinar de dinamice.

Acolo unde cântă racii – Delia Owens

Pentru mine, a fost una dintre cele mai bune cărți citite în ultimele săptămâni. Acțiunea pendulează între prezent și trecut, două planuri care într-un final se întrepătrund. Am simțit cum se acumulează tensiunea pe măsură ce am citit despre viața Kyei, care crește (aproape) neglijată, deopotrivă de părinți și de comunitate, într-o zonă sălbatică, mlăștinoasă. Totuși, învață să se descurce, iar prietenia cu natura și animalele îi dă putere să supraviețuiască atunci când se simte trădată de oameni.

Într-un roman în care se întâmplă o crimă, m-aș fi așteptat ca la final să aibă loc o dezvăluire. Însă aici nu se întâmplă așa. Deznodământul este mindblowing și este sugerat, mai mult decât arătat cu degetul.

E o carte scrisă cu sensibilitate, dar și forță, arătând cât de importante sunt relațiile, iubirea și afecțiunea în viața fiecărui om. Sunt multe secvențe emoționante, dar și crude.

Făuritoarea de îngeri – Camilla Lackberg

Este o carte polițistă în stilul nordic noir clasic, a cărei acțiune are loc într-un cadru deprimant și încărcat de tensiune. Ebba se întoarce în casa părintească după mulți ani, dar este atacată și nevoită să se confrunte cu trecutul întunecat. Părinții și frații ei au dispărut în urmă cu mult timp de pe insula unde locuiau și unde țineau o școală cu internat. Treptat, abuzurile din acel loc ies la iveală în urma anchetei poliției, iar misterul dispariției este, desigur, elucidat.

Am savurat cartea pagină cu pagină și m-a surprins finalul. Acțiunea se desfășoară când alert, când lejer, însă domnește sentimentul că ceva stă să se întâmple. Răspunsul enigmei s-a aflat mai aproape decât mi-aș fi imaginat.

Femeia de la fereastră – A. J. Finn

Anna nu a mai ieșit din casă de aproape un an. Suferă de agorafobie și o înspăimântă ideea de a-și părăsi locuința. Își petrece timpul urmărindu-și vecinii de la fereastră, iar într-o zi vede în casa de vizavi ceva ce pare a fi o crimă. Devine agitată, cu atât mai mult cu cât femeia care locuia acolo și fiul ei îi făcuseră o vizită. Însă cât se poate baza pe propria minte, încețoșată de medicamente și alcool?

La început mi-a fost puțin neclar dacă ceea ce a văzut Anna chiar s-a întâmplat sau nu, dar pe parcurs devine limpede. Cartea nu m-a prins inițal, mi s-a părut că startul a fost foarte greoi, însă după incidentul văzut de la fereastră, acțiunea se precipită și lucrurile devin mai interesante. Nu lipsesc răsturnările de situație și surprizele, iar per total aș zice că e un thriller reușit.

Fata și noaptea – Guillaume Musso

Tot Musso, de data asta despre dispariția misterioasă a unei tinere de liceu, o personalitate puternică și carismatică. Sigur că până la urmă aflăm și unde se evaporase fata, asta după ce personajele masculine se confruntă și, cu prilejul aniversării liceului, își amintesc de acea perioadă. Musso dă la o parte puțin câte puțin vălul de pe secretele personajelor, care nu sunt ceea ce par la prima vedere. Apar surprize după surprize, gelozii și, desigur, crime.

“Fata și noaptea” m-a captivat de la primele pagini (de fapt, de când am citit descrierea de pe copertă) și mi-a ținut curiozitatea la cote înalte până la final.