Rețetă: Pizza cu blat de conopidă (delicioasă!)

“Believe in yourself! If cauliflower can become pizza, you can do anything!”

Mi-a plăcut mult acest îndemn motivațional foarte amuzant și, cu el în minte, m-am apucat să gătesc pentru prima dată pizza cu blat de conopidă, rețetă de care tot auzisem. A ieșit tare bună, așa că am zis să scriu rețeta aici.

Acum, înainte de orice, vreau să fie un lucru clar. Nu vă apucați de gătit cu așteptarea ca această pizza să aibă fix același gust cu aia originală. Sunt preparate diferite, chiar dacă forma e aceeași, iar fiecare e bună în felul ei.

Pentru mine, această pizza nu e un surogat pentru pizza autentică. E doar explorarea unor gusturi alternative, activitate care îmi place mult pentru că mă face să-mi mențin mintea deschisă și papilele gustative treze. Dacă îți e poftă de pizza, mănâncă PIZZA!!

Așadar, să vă povestesc cum am făcut pizza cu blat de conopidă 😀

Ingrediente pizza cu blat de conopidă

Pentru blat:

  • 1-2 bucăți conopidă crudă (fără frunze și cotor, mărunțită, a mea a ajuns la 350-400 g).
  • 3 linguri parmezan ras (Parmigiano Reggiano). Îl poți înlocui cu alte brânzeturi tari.
  • 1 ou

Pentru topping:

  • 1 mozzarela (125 g)
  • 3 linguri roșii pasate
  • 2 ciuperci champignon
  • 1/4 dovlecel
  • 1/2 ardei capia
  • 2 linguri porumb din conservă
  • Sare și condimente, în funcție de preferințe (oregano, busuioc etc.)

Evident, poți pune ca topping orice ingrediente îți plac ție la pizza obișnuită.

Cum se face pizza cu blat de conopidă

  1. Am desfrunzit conopidele și mi-am dat seama că sunt mai micuțe decât păreau. Le-am tăiat buchețele cu un cuțit, apoi le-am pus în robotul de bucătărie ca să le mărunțesc. Dacă nu ai robot, le poți da prin răzătoare sau le poți tăia mărunt folosind cuțitul (O să dureze mai mult. #Răbdare). Rezultă un fel de “orez”.
  2. Am încins o tigaie și am “călit” 5 minute conopida tăiată mărunt (fără ulei), amestecând continuu.
  3. Am pus parmezanul ras peste conopidă, în tigaie, și l-am amestecat bine în conopidă. De atunci mi-am dat seama că lucrurile încep să fie interesante. Aș fi mâncat compoziția ca atare, parmezanul îi dă un gust genial!!
  4. Am amestecat încă 1 minut, apoi am luat tigaia de pe foc și am lăsat să se răcească. Între timp, am feliat dovlecelul, ciupercile, mozarella și ardeiul.
  5. Când amestecul de conopidă și parmezan s-a mai răcit, am adăugat oul bătut și am amestecat. A rezultat o compoziție destul de moale, puțin umedă și sfărâmicioasă, pe care am pus-o pe hârtie de copt, într-o tavă.
  6. Am întins-o uniform cu o spatulă și i-am dat aspectul de blat (subțire). Am copt-o în cuptorul încins la 220° C cam 10 minute.
  7. Am scos tava și am uns blatul cu pasta de roșii, apoi am adăugat restul ingredientelor de la topping și puțină sare.
  8. Am mai lăsat-o la cuptor cam 15 minute, la 180° C, până când s-au înmuiat puțin legumele (mie îmi plac semi-crude), apoi am scos-o să se răcească. Nu, n-am așteptat să se răcească, am mâncat-o așa, fierbinte.

Blatul a ieșit destul de ferm, mai ales pe margini, însă nu mi s-a părut foarte „legat”, așa că am ales să-l pun în farfurie cu tot cu hârtia de copt, ca să nu risc o „dezmembrare”. După ce am tăiat-o, feliile au rămas cât de cât întregi și am putut să le mănânc cu mâna.

Gustul a fost delicios!

Mi-a plăcut mult cum a ieșit și cu siguranță voi repeta rețeta.

Singura problemă este că bucătăria mea a arătat ca un câmp de luptă. Mai am de exersat la mărunțit conopida fără să o împrăștii peste tot, dar în rest e bine 😀

Ați gătit vreodată așa ceva? Dacă da, cum a ieșit? Dacă nu, vă tentează?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.