Norocul a făcut să văd pe Facebook un eveniment surprinzător: un tur ghidat gratuit în Palatul CEC, alături de cei de la Fundația Calea Victoriei. Spun surprinzător pentru că știam că această clădire superbă nu se poate vizita în mod obișnuit, deci în secunda 2 am trimis email-ul de înscriere.
Așadar, sâmbătă dimineața am ajuns la bătrânul Palat CEC de pe Calea Victoriei, cu vreo 15 minute înainte de începerea turului.

Înainte să povestesc despre această experiență minunată, vreau să îmi arăt aprecierea pentru punctualitatea organizatorilor – turul a început FIX la 11:30. Cred că e printre foarte puținele evenimente care au respectat ora anunțată, deci un mare BRAVO!
De la istoricul Anita Sterea, lector la Fundația Calea Victoriei, am aflat o mulțime de informații interesante despre povestea acestei clădiri, dar și a băncii, pe măsură ce am explorat interiorul.

Holul Palatului CEC este impunător, așa cum pare și din afară, așa că am petrecut minute bune căscând gura la frumusețile de cupole de sticlă, până să înceapă turul. Aici, în interior, se simte încă farmecul Micului Paris.
Ca instituție, CEC-ul a fost fondat de către A. I. Cuza și a avut de-a lungul timpului diferite denumiri, printre care Casa de Depuneri și Consemnațiuni. Este chiar mai vechi decât Banca Națională.
Clădirea propriu-zisă a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, în vremea Regelui Carol I, fiind proiectată în stil Art Nouveau de arhitectul familiei regale, francezul Paul Gottereau. Printre cei implicați la ridicarea clădirii CEC se numără Ion Socolescu și Anghel Saligny.
Palatul CEC este una dintre puținele clădiri din Bucureşti care nu au fost niciodată reabilitate. Desigur, s-au făcut mici lucrări de renovare în interior, în unele săli, însă nu s-a intervenit masiv. Cu toate astea, arată încă foarte bine și își păstrează eleganța de peste 100 de ani.
Construcția nu a fost afectată nici de cele două războaie mondiale (a scăpat de bombardamente), nici de cutremurele din 1940 și 1977.
Constatând că românii întârzie mereu, inclusiv politicienii (din cauza lipsei ceasurilor, se pare), Regele Carol I a decis ca orice clădire importantă pe care o va construi să fie prevăzută cu câte un ceas. În plus, Carol I avea obiceiul să le ofere cadou un ceas celor care întârziau (mă mir cum de n-a rămas lefter, la câte ceasuri o fi trebuit să dea…)
Decorațiunile interioare provin atât din țară, cât și din străinătate (marmura provine din Dobrogea, candelabrele sunt făcute la Viena, pe comandă etc.). O mare parte din mobilier este cel original.
O informație amuzantă: în aula centrală, pe o bucată de perete, se află o pictură intitulată „Munca”, realizată de pictorul Mihail Simonide. Pe peretele de vizavi ar fi trebuit să fie o altă pictură – “Răsplata”, dar aceasta lipsește, deoarece pictorul s-a “fofilat” și nu a mai terminat-o. Cum s-ar zice… după muncă, răsplata încă se lasă așteptată 😀
Până în anul 1999, Palatul CEC a funcționat ca o sucursală obișnuită de bancă, unde se lucra cu publicul, însă în prezent aici există doar birouri.
Clădirea conține numeroase simboluri, printre care capetele de lei de la intrare (stabilitatea), albina, șerpii și flacăra, iar de curând, frunza de stejar.
De-a lungul timpului, CEC-ul s-a implicat în educația financiară a populației, inclusiv în rândul celor din mediul rural și a sprijinit mai multe instituții de învățământ.
Palatul CEC a găzduit evenimente importante, cum ar fi recepţia pentru a 90-a aniversare a Regelui Mihai, în anul 2011 sau discursul președintelui american George Bush în anul 2008, cu ocazia Summit-ului NATO.
Vizita la Palatul CEC a fost organizată cu ocazia celebrării a 155 de ani de la înfiinţarea CEC Bank.
Dacă vreți să vizitați Palatul CEC, puteți aștepta până la un viitor eveniment saaaau puteți să profitați de magia online-ului și să faceți un tur virtual cu aplicația dedicată.
Cu ocazia acestui tur am mai aflat ceva super-tare: Banca Națională a României se poate vizita (pe baza unor programări). Ghiciți care va fi următorul loc unde voi merge 😛
Uite că mi-a scăpat evenimentul acesta de la Fundația Calea Victoriei. În schimb, sâmbătă am pornit la vânătoare de case prin Cartierul Cotroceni, independent de turul celor de la ARCEN, cu care ne-am intersectat prin cartier 🙂
Să știi că am vrut să-i dau share, dar până m-am dezmeticit, deja se ocupaseră locurile….
Ah, ce noroc 🙂 Cartierul Cotroceni e o bijuterie, iar alături de cei de la ARCEN orice loc devine mai viu.