Mi-am pus în agendă vizita la Muzeul Hărților în miezul săptămânii, după prânz, profitând de avantajele programului de freelancer :), dar și ca să sparg un pic rutina zilnică și să mă extrag din fața laptopului.

Așadar, într-o după-amiază înnorată de toamnă am pornit spre Muzeul Hărților, curioasă să descopăr ce se află în frumoasa clădire de pe str. Londrei. Mai trecusem pe lângă muzeu cu ocazia unor plimbări, dar îl admirasem doar de afară. Se află în zona cu străduțe cu nume de capitale, aproape de Victoriei, într-o companie selectă, printre ambasade și clădiri cu arhitectură faină.

Este un muzeu tânăr (deschis în anul 2003) și micuț, unde nu ai timp să te plictisești. Vila care îl găzduiește a fost construită în 1920, iar stilul îmbină elemente de arhitectură gotică și mediteraneană.

Încă din prima sală am remarcat tavanul pictat cu semne zodiacale și elemente de astronomie, care completează minunat atmosfera și exponatele. Și în celelalte camere am privit cu admirație în sus. Vitraliile contribuie, la rândul lor, la aerul cochet al muzeului.  

• 

• 

Inițial, hărțile aveau rolul de a reprezenta lumea cunoscută, mai degrabă decât să ajute la orientarea în spațiu. Campaniile militare au contribuit la creșterea interesului pentru aceste instrumente. Eu încă sunt uimită cum reușeau să redea pe hârtie (cu mai multă sau mai puțină precizie) suprafețe imense de teren, fără sateliți sau sisteme sofisticate ca acum.

Cel mai mult mi-au plăcut hărțile cu Bucureștiul în diferite epoci, pe care am încercat să găsesc străduțe cunoscute. Mai sunt hărți cu Timișoara, Cluj, Oradea, dar și hărți reprezentând Marea Neagră, Europa și celelalte continente în anumite momente din istorie. Plus ceva schițe cu costume populare și peisaje urbane. La intrare se poate împrumuta o lupă, pentru a putea privi toate detaliile hărților.

Nu știu ce rol avea acest scaun “dublu”, dar mi s-a părut simpatic.

M-a încântat să descopăr informații despre un domn pe nume Engelbert Kaempfer, care în anii 1691-1693 a reușit să ajungă în Japonia, la curtea shogunului și să se documenteze temeinic cu privire la această cultură, într-o perioadă de izolaționism a japonezilor. A adus în Europa primele informații despre acupunctură, primele semințe de arbore Ginko Biloba șiiii…. o rețetă completă a sosului de soia 😀

Am aflat că Muzeul Hărților găzduiește evenimente, concerte, vernisaje și colecții temporare, deci merită să aruncați un ochi din când în când pe pagina lor de Facebook. Și site-ul e friendly, apropo.

Vizita mea a durat cam 2 ore; în funcție de cât zăbovești în fața hărților, bănuiesc că timpul poate fi mai scurt sau mai lung.

Fotografiatul în scop personal este permis, dar fără blitz.

Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi

• Adresă: Str. Londra, nr. 39, sector 1, București
• Web: https://www.muzeulhartilor.ro
• Facebook: https://www.facebook.com/MuzeulHartilorVechi
• Tarife: http://www.muzeulhartilor.ro/tarife/ (În ultima miercuri din lună accesul este gratuit)