Ia-l pe “Nu” în brațe. Doar uneori. Nu trebuie să-l cocoloșești și să-l duci mereu, peste tot, cu tine. Dar zău că uneori e bine să-l mai și folosești.

Uite, gândește-te la “Nu” ca la o broșă pe care ți-o prinzi în piept (nu broșa ta preferată, ci una pe care o porți din când în când).

Unor oameni s-ar putea să nu le pice bine să te vadă cu broșa “Nu”, pentru că e fie avangardistă, fie demodată, fie așa sunt ei și nu le place nimic. Vor fi persoane care îți vor spune să-ți alegi altă broșă, pe care ți-o recomandă ei. Însă tu știi că broșa aia se potrivește perfect cu hainele pe care le porți la momentul respectiv.

Cam așa e și cu “Nu”. Din când în când, ai nevoie de el ca să-ți accesorizezi ziua sau viața în stilul propriu.

În unele cazuri, “Nu” e ceva pozitiv. Un “Nu” spus unui obicei prost e un „Da” spus pentru starea ta de bine. Un “Nu” rostit ferm când nu te reprezintă o opțiune înseamnă un „Da” mare sufletului tău. Un “Nu” zis chiar cu voce tremurată unei relații sau unei cariere poate fi un nou început, și nu un capăt de drum. 

Trăiesc și eu în lumea asta și știu că uneori e musai să dai jos broșa “Nu”. Fie vine cineva ți-a smulge direct (a se citi „viața”), fie că haosul stârnit de ea ar fi prea mare și pe termen lung s-ar putea să nu merite (conjunctura, bat-o vina).

Dar de aici și până la a purta în fiecare zi ce broșe vor alții, e o diferență mare.

Cred că avem dreptul să ne trăim cât mai mult din viață în mod autentic.

Nu spun să facem asta zi de zi, clipă de clipă, că poate n-o să meargă mereu. Dar hai să avem curajul să ne asumăm ce suntem, cât de des putem și să nu ne mai fie teamă de “Nu”.

Pentru că, uneori, o broșă mică face o diferență mare.