Mă întrebam cum o fi să alergi un întreg maraton pe ploaie. Din fericire, n-am aflat de data asta, pentru că, după două zile de ploaie și cer înnorat, la Maratonul de la Cluj am avut parte de soare + răcoare, adică o vreme ideală de alergat. Atât de ideală, că am făcut Personal Best pe distanța de maraton: 42 km în 3 ore 45 minute (de la 3 ore 55 minute).
În dimineața cursei am tremurat un pic pe drum în pantaloni scurți și tricou(ri), dar m-am încălzit când am ajuns la Cluj Arena, locul startului. Am lăsat rucsacul la garderobă (rugându-mă să nu am norocul de la MIB, când nu mi-am mai recuperat bagajul…), apoi am intrat în mulțimea veselă de alergători și susținători. Cele 20 de minute până la startul maratonului au trecut imediat și iată că am pornit pe sub poarta roz alături de ceilalți maratoniști și de participanții la proba de ștafetă.
De la 4 la 3:45
Mi-am propus să scot în jur de 4 ore și să adaptez viteza în funcție de cum mă simt, fără prea mare presiune. Pentru că înaintea mea la mică distanță am văzut pacerul de 3:45, m-am gândit să alerg o bucată de traseu cu el, iar apoi s-o las mai moale, când n-oi mai putea. N-a fost cazul 😀
Paranteză pentru cei nefamiliarizați cu alergarea. Pacerii, ziși și “iepurași”, sunt alergătorii cu experiență care termină cursa într-un timp dinainte stabilit, notat pe baloanele colorate cu care sunt echipați. Asta pentru ca ceilalți alergători să poată menține mai ușor un ritm constant și să aibă parte de suport și motivație pe durata cursei. Paranteză încheiată.
Și la Maratonul București din toamnă încercasem să mă țin după pacerii de 3:45, însă i-am pierdut după prima jumătate a traseului – am avut senzația că au alergat exagerat de repede pentru ritmul meu. Acum, în schimb, mi-a fost mai ușor să duc un pace de 5:20 pentru aproape 4 ore. M-am simțit în flow mare parte din cursă și intuiesc că e datorită ritmului de alergare relativ constant pe care am reușit să-l mențin datorită pacerului. Flow adică am simțit că, deși plămânii și mușchii lucrează la turație maximă, alerg fără super-efort, iar respirația și mișcarea sunt în echilibru.
La punctele de hidratare nu am zăbovit prea mult, am luat doar apă și câte o bucată de banană, mestecată în alergare.
Inimioarele și curcubeele s-au împrăștiat definitiv pe la kilometrul 40, când linia de finiș era atât de aproape și totuși atât de departe :)) Flow-ul s-a dus, iar singurul lucru care-mi trecea prin minte e că brusc sunt un melc obosit care încearcă să se țină după niște gazele. Ca de obicei, ultimii 500 de metri au fost cei mai dificili, însă uite că au trecut și ei, iar cronometrul de la finiș a arătat 3:45 când am trecut pe sub poartă. Yuhuuu!
Traseul
Anul acesta, traseul pentru maraton s-a format din 2 bucle de de 21km, față de anul trecut, când structura a fost 4 x 10,5km. Traseul încâlcit a avut multe întoarceri din scurt, nu tocmai prietenoase cu gleznele și ambițiile alergătorilor. “Cireașa de pe tort” a fost ocolul printr-o parcare și apoi un mic parc, unde am alergat pe pietricele. Priceless… not! Noroc că n-au existat urcări serioase.
Susținătorii
Mi-a plăcut mult energia de pe margine și faptul că s-a mobilizat un număr mare de susținători, mai ales după ora 10:30, când au intrat în cursă și semimaratoniștii. Parcă de data asta încurajatorii au fost răsfirați mai bine pe traseu. Nu știu de unde aveau pancartele alea super-funny, dar au fost de mare efect, iar atmosfera antrenantă mai ales din jurul stadionului mi-a prins tare bine. Partea un pic ciudată a fost că Arena a rămas aproape goală, inclusiv la finiș, pentru că toți susținătorii se adunaseră pe străzi să facă poze alergătorilor.
Ah, iar pentru câțiva kilometri, grupul în care alergam a avut o stație muzicală mobilă, adică un puști simpatic care ne-a însoțit pe skater cântând la chitară. How cool is that? 🙂
Și mulțumirile de rigoare
Un foarte mare “Mulțumesc!” pacerului de 3:45, care a menținut așa bine motivația și ritmul. Cu siguranță că fără el nu scoteam timpul ăsta și spre final aș fi trecut de la alergat pe mers 🙂
Frumos articol, insa nu am inteles de ce, in cadrul sau, o data ai scris “finiș”, iar apoi, mai jos, in cadrul unui alt paragraf ai scris “finish” (oricum varianta corecte este cea dintai). Altfel, te felicit pentru ambiție, perseverență, tărie si… PB! La mai mare!
:)) Mulțumesc de atenționare, am modificat. Mă bucur că mai sunt oameni care citesc cu atenție articolele și știu și limba română 🙂