Cititul, în ultima vreme

În ultimele seri și weekenduri, tot ce mi-am dorit a fost să mă scurg pe sub pătură cu o carte polițistă în brațe. Care habar n-am cum se numește, desigur. De ce să-mi bat capul cu astfel de detalii neesențiale, nu mai bine mă bucur pur și simplu de povestea antrenantă?

citit-la-bernschutz

Nu știu cum se mobilizează unii să citească lecturi despre leadership, management sau cum să găsești sensul vieții, că mie nu-mi iese nici pace! Tânjesc așa tare după cărți ușurele și relaxante, că simplul fapt de a mă gândi la o carte “complexă” mă face să aleg alternativa unui ecran luminos, adică tv sau pierdut vremea pe Youtube. Din fericire, există și lecturi mai lejere și, tot din fericire, nu-mi (mai) impune nimeni să citesc anumite titluri.

Am început să văd cititul din ce în ce mai mult ca pe o plăcere și din ce în ce mai puțin ca pe un mod de a învăța ceva concret, folositor și inteligent. Nu știu dacă-i bine sau rău sau dacă asta chiar contează, însă sunt într-o perioadă când cititul e doar despre ce am chef, nu despre liste cu ce “ar trebui”. Cred în continuare că poți învăța o grămadă de lucruri din cărți, doar că lectura poate fi și just for fun. Nu știu cât va mai dura perioada asta, dar deocamdată e bine. 

Mă rog, ce voiam de fapt să zic este că nu avem de ce să ne simțim prost pentru ceea ce citim, indiferent că-i vorba de Coelho, basme asiatice sau romane cu vampiri.

3 thoughts on “Cititul, în ultima vreme

  1. Sabina

    Foarte frumos ai scris, transmiti o stare.
    Hai, spune si cu ce titluri politiste ai stat sub patura. Poate ne inspiri si in aceasta privinta. Eu chiar sunt curioasa?

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Mulțumesc! 🙂
      Noroc că am notat titlurile :)) “Insula cărților” – George Arion (cam slăbuță), “Vacanța lui Maigret” – Georges Simenon, “Maigret și mortul” – Georges Simenon, Plus “Nu pleca” – Douglas Kennedy, care devine polițistă mai pe la final. Acum am la citit “Studio 69” – Liza Marklund. Enjoy!

      Reply
      1. Sabina

        Multumesc 🙂
        De Simenon cel mai mult mi-a placut o poveste de dragoste, complet atipica: : “Trei camere in Manhatann”. N-as fi crezut ca un autor de romane politiste poate scrie asa ceva. O carte de neuitat.

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.