Observaţi o constantă în articolele scrise până acum despre vacanţa din Transilvania? Ei bine, da, ploaia şi vremea întunecată mi-au fost tovarăşi de călătorie în prima zi, dar asta nu m-a împiedicat să urmez planurile făcute de-acasă şi să bifez noi locaţii. După Salina Turda şi Sighişoara am poposit, în premieră, în oraşul Târgu-Mureş (despre care am auzit că se scrie cu „î”, de fapt), care mi-a fost gazdă pentru câteva ore ude.

Avem o ditamai listă cu localuri recomandate, chiar şi o ceainărie, dar cum foamea era mare, am intrat în primul restaurant din centru care arăta mai bine şi mi-am luat o salată cu pui, consistentă şi bună, care a dispărut în timp record din farfurie. (Poate nu v-am spus, dar fac urât dacă nu mănânc când mi-e foame :P) Am trecut apoi la plimbare, tot prin centru, pentru că în jur erau destul de multe clădiri de admirat, începând cu Palatul Culturii şi detaliile sale pitoreşti. Citisem despre interiorul impunător al acestei clădiri, dar n-am fost în dispoziţie să intru şi să mă interesez dacă se poate vizita. În schimb, am admirat exteriorul cochet şi micul parc din faţă.

Şi cum la Platoul Corneşti era clar că nu mă voi mai mobiliza să ajung, am zis totuşi să explorez Cetatea Medievală a oraşului, pe care am identificat-o fără prea mare greutate în spatele Catedralei Ortodoxe. Că tot veni vorba, mi-a plăcut silueta impunătoare a bisericii şi aspectul un pic mai diferit faţă de obişnuitele biserici ortodoxe, nu foarte originale.

Am apreciat şi aspectul armonios al bisericii Buna Vestire, aflată în partea cealaltă a Pieţei Trandafirilor.

Revenind la Cetate. În acea zi de luni, cu norii deasupra, pe-acolo era pustiu, iar ambianţa uşor misterioasă a făcut această vizită şi mai interesantă. Încă de la intrare se vede că ansamblul a trecut printr-o restaurare recentă, pentru că arată foarte bine, deşi în unele zone pare că încă se mai lucrează. Am aflat despre cetate că ocupă 4,3 hectare, are 7 bastioane şi a fost ridicată pe locul unei alte fortificaţii din secolul al XV-lea. În interior se află o biserică reformată datând tot din acelaşi secol.

‘

Un spaţiu verde întins, cu iarbă frumos tunsă, zidurile roşcate de cărămidă şi aleile pavate mi-au urat bun-venit înapoi în trecut, invitându-mă la o plimbare lină printre copaci şi porumbei. Cumva mi-a amintit de atmosfera de la castelul Vysehrad din Praga – cel mai probabil datorită vremii :)). Cadrul ar fi fost şi mai captivant dacă n-ar fi fost cele câteva maşini parcate într-o parte a cetăţii, dar m-am bucurat să văd că locul este atât de bine îngrijit şi curat. Mi-am imaginat cetatea plină de lume şi soare, găzduind festivaluri şi tot felul de evenimente, sperând că este/ va fi pusă în valoare aşa cum merită.

Ieşind din Cetate, am mai zăbovit un pic pe străzi, apoi am plecat spre următoarea destinaţie. Mi-ar fi plăcut să descopăr oraşul în tihnă, fără grabă, dar pentru o primă vizită mă declar mulţumită. Târgu-Mureş mi-a lăsat impresia că e un oraş viu, dar şi ordonat, cu flori şi arhitectură armonioasă, pe lângă „nemuritoarele” detalii balcanice. Şi, desigur, cu aceeaşi dorinţă de a reveni.