Nu scriu prea des pe blog recenzii de romane (beletristică), însă din când în când, după ce termin de citit câte-o carte faină, îmi vine pofta să împărtăşesc şi altora descoperirea mea. Aşa s-a întâmplat şi acum. Din ciclul “ce-am mai citit şi mi-a plăcut”, câteva recomandări de cărţi, prezentate pe scurt:

“Ploaia înainte să cadă” – Jonathan Coe

Destinele unor femei din aceeaşi familie sunt povestite prin intermediul a 20 de fotografii, care ţes cu ceva tristeţe albumul relaţiilor complicate din mame şi fiice. Înainte de a muri, bătrâna Rosamund înregistrează pe mai multe casete o mini-istorie a familiei, într-un monolog dedicat lui Imogen, nepoata verişoarei sale. Pentru a-şi organiza povestea, aceasta foloseşte fotografii vechi, cu ajutorul cărora reconstituie trecutul şi demască aparenţele. Mi-a plăcut structura romanului şi modul în care e scris, chiar dacă povestea transmite multă suferinţă şi ideea de cerc vicios al destinului.

“Clipa” – Douglas Kennedy

“Oare suntem vreodată cu adevărat eliberaţi de clipă?”

O poveste tristă, întinsă pe mai bine de 500 de pagini, care se citeşte destul de repede, dar nu se digeră la fel de uşor. Cea mai mare parte a cărţii rememorează legătura de iubire trăită de personajul principal, un scriitor, în anii ‘80, în Berlinul sfâşiat de Zid. Cartea include şi pasaje mai filosofice despre deciziile pe care le luăm într-o clipă, dar care ne schimbă viaţa şi ne fac apoi să ne gândim “Cum ar fi fost dacă aş fi procedat diferit?”. N-aş fi crezut să se întâmple asta vreodată, dar “Clipa” mi-a făcut poftă de vizitat Berlinul şi de descoperit locurile descrise în ea 😀 PS: Nu cred că am mai citit vreo carte în care să se fumeze ATÂT de mult…

“Fructul pasiunii” – Karel G. van Loon

De cartea asta mă leagă multe amintiri plăcute, pentru că am cumpărat-o de la Braşov şi am savurat-o pe îndelete într-un weekend minunat. Dincolo de context, povestea în sine este frumos spusă; are ceva aromă de telenovelă, însă şi un pic de mister, pentru că investigaţia se împleteşte cu amintirea unei iubiri şi evoluţia ei. Nu e un roman poliţist, deşi personajul principal se află în căutarea adevărului, pe cont propriu, într-un caz neobişnuit: paternitatea propriului copil.

“Ultima fugară” – Tracy Chevalier

Ca şi în alte romane de Tracy Chevalier, citind “Ultima fugară” m-am simţit purtată într-o călătorie în timp, de data aceasta în viaţa cotidiană din America secolului al XIX-lea. Povestea ţesută în această epocă o aduce în prim-plan pe Honor Bright, o tânără care se confruntă cu realitatea crudă a unei Americi marcate încă de sclavagism. Este o carte despre schimbare şi adaptare, despre cum înveţi să trăieşti într-o comunitate nouă, străină, care îţi pune la încercare valorile proprii, dar şi despre auto(re)descoperire şi omenie.

“Cântecul păsărilor” – Sebastian Faulks

De obicei mă cam sperie cărţile groase, dar cum pe aceasta am citit-o în cadrul unui club de lectură, am spus mai uşor “da” provocării şi m-am aventurat cu entuziasm în cele peste 600 de pagini. Combinaţia “război” + “iubire” nu e deloc originală şi nici nu pot să zic că mă dau în vânt după ea, dar “Cântecul păsărilor” este scrisă în aşa fel încât cu greu poţi rămâne indiferent la dezumanizarea şi tragicul situaţiilor descrise. Cartea cuprinde câteva secvenţe zguduitoare de-a dreptul, care te fac să simţi pe viu disperarea şi durerea Primului Război Mondial, ca şi cum te-ai afla tu însuţi în tranşee, alături de soldaţi. Bineînţeles, pe alocuri povestea de iubire este sufocată de niscaiva clişee, dar per total cartea mi s-a părut puternică şi impresionantă.

Aştept şi de la voi ceva recomandări 🙂