Secunda care face diferenţa

86.400. Secunde într-o zi.

Cele 86.400 de secunde pe care le primim zilnic nu ne sunt de ajuns. Lacomi după timp, vrem să gustăm din tot ce ne oferă viaţa şi profităm cu avariţie de orice clipă, la fel cum curăţăm conştiincios toată pulpa dulce de pe un sâmbure de piersică. Alteori, secundele ni se scurg printre degete ca apa, dar le lăsăm să se ducă – până la urmă mai vin altele mii după ele. Pe 30 iunie 2015, am mai primit o secundă de viaţă. Dar chiar contează? Ce diferenţă poate face o fracţiune infinitezimală?

Chiar dacă o secundă pare o cantitate neglijabilă de timp pentru a ne satisface orgoliile şi plăcerile de muritori, sunt o grămadă de cazuri în care face diferenţa.

O secundă este perfectă pentru un zâmbet scurt, pe fugă, abia conturat, dar care adresat persoanei potrivite reprezintă un întreg univers, decodificat după reguli numai de cei doi ştiute.
Secunda reprezintă o diferenţă colosală când cursa e foarte strânsă. E linia de demarcaţie între locul întâi şi locul al doilea. Iar pentru oamenii competitivi asta poate fi vital.
O decizie bună în locul uneia proaste se ia tot într-o secundă. Sau invers.

Secunda în care schiţezi o grimasă expresivă, atât de familiară pentru cei dragi, te defineşte şi spune mai multe despre starea ta decât un milion de cuvinte înşirate într-o ordine logică.
Pentru o secundă îţi ţii respiraţia şi alegi să taci, în loc să spui ceva nepotrivit, să te manifeşti violent.
Să faci cu ochiul cuiva, în semn de complicitate sau admiraţie, durează fix o secundă, însă acest gest închide în el înţelesuri ce nu pot fi exprimate verbal.
O secundă valoroasă e cea în care decizi să mergi mai departe, deşi toate îţi sunt potrivnice.
Uneori, decizi să nu faci nimic pentru o secundă. Apoi pentru încă una, şi încă una şi tot aşa… Timp pierdut. Poate. Sau timp investit în plăcerea de a fi şi atât.

În fiecare dimineaţă, la sculare, suntem creditaţi cu 86.400 de secunde de viaţă pentru ziua respectivă, şi seara, când ne culcăm, nu există un report al lor, ce n-a fost trăit în cursul zilei este pierdut, ieri a trecut. În fiecare dimineaţă, magia reîncepe şi noi ne jucăm cu această regulă de neocolit: banca ne poate închide contul în orice moment, fără niciun preaviz; în orice moment, viaţa se poate opri. Şi atunci, ce facem cu cele 86.400 de secunde zilnice?

„Şi dacă e adevărat…” – Marc Levy