Aşa cum spuneam şi aici, pentru Viena n-am avut cine ştie ce listă cu obiective de bifat. Cele două zile petrecute în capitala Austriei au fost o lungă plimbare, dar chiar şi aşa, pe străzile ei am descoperit tot felul de statui şi clădiri interesante. Despre unele aveam să aflu că sunt edificii celebre, în timp ce altele au rămas în anonimat. Oricum ar fi, m-am bucurat să colind acest oraş, cu harta în mână, orientându-mă fără dificultate printre străzi şi bulevarde.

Încep plimbarea în imagini cu unul din locurile mele preferate, unul anonim, de altfel, şi anume un mic pasaj peste care am dat din întâmplare. L-am străbătut dus-întors, privind cu încântare clădirile galbene, liniştite, iar într-o deschidere laterală am admirat curtea interioară a unui hotel.

În topul celor mai simpatice clădiri, locul întâi e ocupat cu siguranţă de acest imobil, ale cărui balcoane seamănă cu nişte morcovi, datorită verdeţurilor plantate în ele. :)) – coincidenţă sau nu, aici se află un DM şi o Billa.

Am găsit şi ceva statui interesante în Viena. Mi-au plăcut cele de la Hofburg, fostul palat imperial, datorită compoziţiilor dinamice şi a personajelor aflate în ipostaze cel puţin interesante. Unele dintre ele, cam violente.

Că veni vorba de Palatul Hofburg, acesta acoperă un perimetru amplu în centrul oraşului, fiind un loc de neratat pentru cei care vor să afle mai multe despre lumea monarhiei Habsburgice. Eu n-am avut acest obiectiv, aşa că am făcut doar o plimbare prin curtea vastă. Aici se află şi Muzeul Sisi.

Un monument care mi-a atras atenţia prin impozanţă, a fost cel a reginei Maria Tereza, situată în piaţa cu acelaşi nume, între două clădiri la fel de grandioase: Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul de Istoria Artei. Regina este reprezentată în mărime uriaşă, stând în vârful unui soclu masiv, înconjurat de statui ale unor generali călare, precum şi de alte personalităţi. Aşa multă aroganţă n-am mai văzut… În piaţă se află şi câteva ronduri cu verdeaţă, foarte drăguţe, precum şi ceva fântâni.

Dintre clădirile reprezentative ale oraşului, am remarcat în plimbările mele Burgtheater, Primăria (Rathaus), Parlamentul, Opera (la cofetăria de la parter ţin minte că am mâncat un Sachertorte, la prima vizită în acest oraş).

Însă nu aceste clădiri mi-au rămas dragi, ci mai degrabă cele nu aşa impunătoare, dar mai… hai să le zicem creative. De exemplu, un bloc cu ferestre ca nişte hublouri, descoperit în drum spre palatul Schonbrunn.

Sau această mică piaţetă din centru, care m-a făcut să mă simt ca-n Italia, cu fântâna, cafeneaua şi biserica din spate (făcând abstracţie de clădirile nu neapărat pitoreşti din jur…).

Tot cu gândul la Italia, mai exact la Roma, m-au dus carele de pe acoperişul Parlamentului, similare cu cele de pe Vittoriano.

Arterele pietonale din centru erau de fiecare dată scena de manifestare a unei mulţimi agitate, aflată în permanentă mişcare. Aici am găsit un adevărat turn babel al comerţului: magazine de lux, laolaltă cu buticuri pline de suveniruri kitsch, cafenele, restaurante, bănci, lanţuri internaţionale de fast food, iar peste tot – multă ciocolată.

Desigur, chiar şi în centru există clădiri mai dichisite, ca cea din spatele monumentului lui Gutenberg.

Mariahilfer Strasse, despre care auzisem că e crème de la crème a modei, mi s-a părut lipsită de farmec. Este o stradă foarte lungă, iar eu am parcurs-o aproape în întregime în drum spre Schonbrunn. De-a lungul ei, peisajul urban a variat de la magazine de lux şi cafenele elegante, până la mici buticuri de electronice şi alte mărunţişuri, o zonă despre care aş fi zis că seamănă cu periferia. Plus traficul cam nebun. În schimb, m-am bucurat să văd multe biciclete pe stradă, vremea fiind perfectă pentru două roţi.