Dacă mi-aţi mai răsfoit blogul până acum, ştiţi că sunt pasionată de statui şi de fiecare dată când vizitez un loc nou încerc să descopăr cât mai multe. Cu cât mai ciudate, cu atât mai bine. Vezi Praga, unde am dat peste cele mai bizare, amuzante şi gotice sculpturi. Înainte de ultimele vacanţe, am început mă informez temeinic cu privire la statuile din oraş şi la fel am făcut şi în cazul Bratislavei.

Am aflat despre câteva statui celebre ale oraşului, pe care n-am avut nicio dificultate să le găsesc, având în vedere că sunt localizate în centrul istoric. În piaţa principală (Hlavne namestie), pe marginea unei bănci, se sprijină un soldat francez, cu pălăria pe ochi. În spate flutură steagul Franţei, deci amplasarea sa a fost cum nu se poate mai potrivită.

Ce caută un soldat francez în Bratislava? Statuia aminteşte de Napoleon, care a vizitat oraşul în anul 1805, iar în 1809 armata sa a asaltat castelul Devin din apropiere de Bratislava. Toată lumea face poze cu statuia soldatului, aşa că de obicei banca este înconjurată de grupuri de turişti înarmaţi cu aparatele foto, la pândă să-l prindă liber.

La o aruncătură de băţ, lângă Kaffee Mayer, apare o altă statuie simpatică, mai exact un individ care-şi ridică pălăria într-un gest de salut. Se pare că numele său este Schone Naci şi era o figură populară pe străzile oraşului la începutul secolului XX. Inspirat de exemplul bunicului său, clovn de meserie, acesta îi înveselea pe localnici, plimbându-se prin centru şi salutând curtenitor lumea. Unii zic că era uşor dus cu pluta 😀 Nu ştiu care e adevărul, însă în prezent cu siguranţă figura sa are succes printre turişti.

Puţin mai departe de piaţa principală, la intersecţia străzilor Panska şi Laurinska, se află un indicator neobişnuit, ce semnalizează „Man at work”. La picioarele sale, dintr-un canal, apare o mutră amuzantă sprijininu-se pe braţe şi privind la lume. I se spune „Cumil” sau „Observatorul”. Statuia din bronz datează din anul 1997, iar de-a lungul timpului a fost lovită de câteva ori de maşini, motiv pentru care s-a şi instalat indicatorul. Se spun multe despre statuie, iar potrivit uneia dintre versiuni, ea simbolizează modul de lucru al slovacilor, care vin la muncă şi pierd vremea, aşteptând să se termine programul 😀

În Piaţa Hviezdoslav mi-a atras atenţia statuia cu acelaşi nume, un domn despre care am aflat că a fost poet, dramaturg şi politician, fiind unul dintre cei mai renumiţi scriitori slovaci.

În cealaltă parte a pieţei se află şi o sculptură reprezentându-l pe Hans Christian Andersen, înconjurat de câteva dintre personajele din lucrările sale. Pe placa de lângă statuie, cel mai mult spaţiu este alocat… sponsorilor, pe lângă un scurt citat al autorului.

Cam astea ar fi cele mai renumite statui ale Bratislavei. Desigur, prin oraş sunt împrăştiate mult mai multe, iar unele sunt chiar drăguţe.

O balerină-fluturaş pe promenada de pe malul Dunării.

În apropiere, statuia unor eroi răniţi (?)

O fântână având în vârf un dragon stilizat. Cel puţin asta mi-a inspirat mie 😀

Pe aceeaşi stradă, puţin mai la vale, două tipe păzind o cutie poştală. Curios…

Pe o străduţă, la un magazin, un om pe un glob pământesc (la prima vedere am zis că e un drac…)

Alte trei statui le-am descoperit în timpul alergării de dimineaţă, în apropiere de mall-ul Eurovea.

Un arlechin scobindu-se între dinţi în timp ce se priveşte într-o oglindă :))

Un cuplu de dansatori de circ (hm, or fi nişte personaje dintr-o operă cunoscută?)

Un ditamai monumentul, format din două blocuri de marmură albă, unul având în vârf un leu, iar celălalt un aviator. Am aflat că este vorba de Milan Rastislav Stefanik, politician, diplomat şi astronom slovac, care în timpul primului război mondial a fost general în armata franceză şi Ministru al Războiului în Ceholovacia (mie îmi pare în continuare pilot… poate e reprezentat aşa pentru că a murit într-un accident aviatic?).

O ultimă statuie am descoperit-o chiar în drum spre staţia de autobuz. E vorba de un individ pe patru picioare, care arată spre o ureche amplasată pe clădirea din spate. Instalaţia m-a dus cu gândul la perioada comunistă: fii cu băgare de seamă la ce vorbeşti, căci cineva sigur te ascultă!