Dacă tot suntem la capitolul “topuri”, am zis să fac unul şi despre ceaiuri. Top e cam mult spus, pentru că nu e vorba de un clasament, ci sunt pur şi simplu câteva sortimente pe care le-am descoperit în ultimele luni şi mi-au plăcut.

Lung Ching

Până de curând, trăiam cu impresia că toate ceaiurile verzi sunt la fel. M-am convins însă că aroma lor diferă mult de la varietate la varietate când am încercat Lung Ching sau “Fântâna Dragonului”, un ceai verde chinezesc fin, cu un gust aparte, care pe mine m-a făcut să mă gândesc la un porumb copt, atât ca gust, cât şi ca nuanţă a infuziei. Nu seamănă cu niciun alt ceai verde pe care îl încercasem anterior. Datorită procesului de prelucrare, frunzele sunt aplatizate, netede şi lunguieţe. L-am servit în setul de ceai primit cadou de ziua mea de la colegi, iar ziua a devenit dintr-o dată mai bună 🙂

Milky oolong

Am făcut cunoştinţă cu acest sortiment interesant datorită Ioanei şi de când am sorbit prima dată din el m-a impresionat gustul lăptos, dar uşor şi dulceag, în acelaşi timp. Aroma specifică se datorează expunerii la aburi de lapte în timpul fermentării. Ce e fain la acest ceai e că devine tot mai bun pe măsură ce e infuzat. Din aceleaşi frunze se pot obţine 3-5 infuzii succesive, cu gusturi uşor diferite chiar. Despre această minunăţie de ceai am scris pe blogul d’Oro Tea. În ultima vreme, îl servesc după alergările de dimineaţă şi e grozav să mă delectez cu dulceaţa sa în timp ce fac trecerea spre “ziua de lucru”.

Ceai de scorţişoară

Scorţişoara e un condiment pe care-l folosesc foarte des, pentru că-mi place aroma ei şi mă duce imediat cu gândul la orezul cu lapte din copilărie. Nu mi-aş fi imaginat însă că din scorţişoară se poate face un ceai delicios! Încercasem să infuzez batoane de scorţişoară, dar gustul nu era destul de puternic. După ce m-am documentat puţin, am aflat o altă variantă: batoanele se rup şi se fierb în apă timp de 15-20 de minute. Rezultatul? O infuzie tare, extrem de dulce, la care nici cei care îşi îndulcesc de obicei ceaiul nu vor simţi nevoia să mai adauge ceva. Reţeta, aici.

Devil’s Mate

Înainte de Crăciun am ajuns la Ceai la Vlaicu, unde am gustat o licoare picantă, numai bună pentru dezmorţit după o plimbare prin zăpadă. E vorba de yerba mate, o băutură ce provine din America de Sud, servită într-un recipient specific prevăzut cu un fel de „pai” cu strecurătoare. Atât ceaiul, cât şi vasul mi se par extrem de exotice şi de multe ori când ies la un ceai aleg mate doar pentru a ţine în mâini minunea.

Basilur – Four Seasons Assorted

Am băut Basilur Spring la Seneca AntiCafe şi mi-a plăcut parfumul său fraged, ca şi cum aş fi avut în cană un buchet delicat de muguri roz-pal. Întâmplător, am găsit într-un magazin o cutie asortată, cu toate cele 4 anotimpuri, şi nu am rezistat să nu o cumpăr. Ceai Winter mai băusem, dar nu-mi aminteam decât vag gustul său. Mi-a plăcut şi sortimentul de toamnă, aşa că probabil nu va trece mult timp până să-mi iau altă cutie.

Voi? Ce ceaiuri aţi mai băut?