Moş Crăciun a venit mai devreme în vizită anul ăsta. Am primit câteva ceaiuri bune-bune de la d’Oro Tea, aşa că în căsuţa mea simt deja aroma dulce-acrişoară a sărbătorilor, amestecată cu mirosul de iarnă, tot mai prezent în aer.
Cum am auzit de ceaiul cu smochine, am fost tare curioasă ce gust are, pentru că nu mai băusem aşa ceva şi nici nu m-aş fi gândit că smochinele pot fi folosite în acest scop. Este vorba de un ceai verde cu smochine şi curmale, cu o aromă suavă, care mie mi-aduce a porumb dulce şi a copilărie. A fost preferatul meu dintre cele trei testate, pentru că are un parfum cu adevărat inedit. M-am răsfăţat cu acest ceai într-un cadru pe măsură, în weekendul prelungit presărat cu mici momente de fericire şi mari descoperiri. L-am preparat într-o bucătărie nouă, dar unde m-am simţit ca acasă, în compania accesoriilor colorate şi a omuleţilor la fel de entuziasmaţi.
După combinaţia rooibos + migdale + cocos, testată mai demult, a venit rândul unei alte perechi exotice: mandarină + cocos – un ceai verde, adaptat vremii de afară, căci ce poate fi mai plăcut decât să te uiţi pe geam cum ninge, în timp ce te încălzeşti la aburii calzi al ceaiului şi savurezi o portocală sau o mandarină? Vitamina C, o gustare colorată şi odorizant pentru cameră – pe principiul „3 în 1”, asta înseamnă pentru mine citricele dulci. Ceaiul este răcoritor şi fresh, potrivit pentru dimineţile în care vrei să te trezeşti de-a binelea şi să laşi moţăitul deoparte, pentru a pleca în căutarea cadourilor de Crăciun.
Ultimul, dar nu cel din urmă, a fost un ceai de fructe, Ştrudel cu mere, pe care mai că l-am mâncat în stare „solidă”, fără să-l infuzez, căci bucăţelele de măr, struguri şi migdale, aromate cu vanilie şi scorţişoară, sunt seducătoare până la miez.
Mai băusem ceaiuri asemănătoare, dar la acesta am simţit mai puternic gustul crunchy de migdale coapte, ca şi cum aş fi avut în faţa mea o prăjitură fierbinte scoasă din cuptor, cu o crustă aurie sfârâind de nerăbdare să fie străpunsă de cuţit.
Dintre toate, îmi face cu ochiul primul – ceai cu smochine si curmale; mai ales că le poti savura după, ca fructe propriu-zise.
Celelalte cred că au (mici) arome adăugate, pentru a intensifica gustul.
Sunt o mare „fană” a ceaiului verde – am „descoperit” unul cu polen, o minunăţie! Şi Gunpowder, de asemenea… sunt mai mult adepta ceaiului simplu, pentru gustul special al ceaiului verde.
Ioana
Are un gust special cel de smochine, şi mie mi-a plăcut mult 🙂 N-am încercat să-l asociez cu smochine proaspete, dar merită încercat.
Wow, ceai cu polen sună chiar interesant! Unde l-ai descoperit? Am băut recent unul alb cu spirulină – a fost bun, dar nu pot să zic că m-a dat pe spate.
Eu recunosc că beau destul de rar ceaiuri simple, de obicei le aleg pe cele aromatizate.
La Cărtureşti au o gamă variată de ceaiuri. Şi am găsit destule simple şi fără aromă.
Dar cele mai multe sunt cu aromă 🙂
Ioana
N-am mai cumpărat de mult timp ceaiuri de la Cărtureşti, nu ştiu de ce. Înainte cam numai de-acolo mă aprovizionam. Poate ar trebui să le fac o vizită 🙂