Arta modernă/contemporană nu e tocmai pe gustul meu. O fi din cauză că nu am destule cunoştinţe în domeniu pentru a aprecia această formă de exprimare sau pentru că nu sunt obişnuită cu ea. Însă nu reuşesc să înţeleg de ce un tablou cu un pătrat albastru se numeşte „artă” şi de ce mai şi costă milioane de dolari…
Cu toate astea, când vine vorba de statui, ador formele ciudate sau personajele în ipostaze inedite. Obişnuită cu statuile „cuminţi”, sunt cu ochii în patru după lucrări inedite, în primul rând expresive şi nu neapărat frumoase.
Dacă ar fi să aleg un singur adejectiv pentru a descrie statuile din Praga, acela ar fi „înfricoşătoare”. Desigur, nu toate sunt aşa. Însă cele mai multe expun violenţă, feţe schimonosite, agonie, disperare. Ceea nu e neapărat rău, ci mai ales impresionant. Şi mai sunt şi negre…
Statuile de pe podul Carol sunt, evident, centrul atracţiei. Multe dintre ele sunt lustruite de atâta atins, probabil pentru că aduc noroc sau îndeplinesc dorinţe (mă rog, asta se spune :P).
Înainte de a pleca în vacanţă, am căutat câteva chestii interesante de văzut la Praga, iar printre recomandările scoase la iveală de generosul Google au fost şi statuile lui David Cerny. Lucrările sale sunt descrise ca funeste, scabroase sau pur şi simplu controversate. Mie mi s-au părut impresionante, atât ca realizare, cât şi ca mod de expunere. Desigur că statuile sale pot fi interpretate în fel şi chip, însă eu m-am mulţumit să le admir ca atare. Aşa că am pornit o mică vânătoare de statui Cerny prin Praga. Le-am bifat pe cele de mai jos.
Desigur, Praga are şi statui din alt registru, mai serioase, eventual cu o tentă patriotică, înfăţişând personaje istorice (fictive sau reale), însă pe acestea nu prea le-am pozat, pentru că mi s-au părut prea banale. Am remarcat însă şi unele mai interesante.
Aminteam de statui violente sau înfricoşătoare. Câteva exemple mai jos.
Sunt ascunse prin parcuri, se ivesc din zidurile clădirilor sau sprijină intrări. Vorbesc de statuile „simpatice” care înfăţişează oameni sau fiinţe mitologice în ipostaze cel puţin interesante. Iar Praga are o grămadă de astfel de capodopere.
O statuie interesantă este şi cea a scriitorului Franz Kafka, ridicată în anul 2003 şi situată lângă Sinagoga Spaniolă (intersecţia dintre străzile Dusni şi Vezenska). Kafka este înfăţişat călare pe un om fără cap şi mâini, iar sursa de inspiraţie a artistului care a creat statuia a fost lucrarea „Descrierea unei lupte”.
Influenta gotica…
Ai vazut TOATE statuile de pe pod (adica si pe cea de dedesubt)?
Mi-aduc aminte acum de o statuie, pe o strada in trepte parca, cu un soi de puscarias, adica erau gratii si mana lui iesea printre ele, ca sa te prinda. Creepy cool. Cand o gasesc, o sa ti-o arat.
Hmmm, nu-mi amintesc… cum arată cea de sub pod? Cel mai mult mi-a plăcut aia cu turcul şi câinele, pe care am şi pozat-o, în rest cam banale 😛
Ah, chiar îs tare curioasă să o văd măcar în poză pe aia cu puşcăriaşul, am ratat-o, se pare…
Si noua ne-au placut statuile din Praga, chiar daca unele erau cam infricosatoare, am zis ca sigur au ele un mesaj de transmis si nu-l intelegem noi. 😀
Mesajul e să ne temem, cred 😛 Păcat că nu au explicaţii pe soclu, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre ce simbolizează sau ce legende ascund.
Pingback: La vânătoare de statui în Bratislava | Zâmbet şi sănătate