Săptămâna mea la Praga a adunat multe wow-uri. Nu a fost dragoste la prima vedere, dar după 7 zile de plimbat prin soare şi ceva ploaie în capitala Cehiei am rămas cu un sac de amintiri speciale. Pot să spun că am fost cucerită treptat de acest oraş, după ceva flirturi cu înălţimile şi turlele mândre.

Nu-mi place să mă cramponez de titluri şi denumiri, aşa că nu ţin neapărat să cunosc şi să memorez numele tuturor pieţelor, castelelor, bisericilor sau obiectivelor turistice pe care le văd într-o vacanţă. Fiecare clădire are povestea ei şi îmi place să o aflu, dar nu e musai. Prefer să apreciez clădirile prin ceea ce au de oferit pe moment: cum arată, cum se încadrează în peisaj, ce senzaţii îmi creează. Iar „oraşul de aur” are cu ce se lăuda din punctul ăsta de vedere.

Praga e dovada că nu doar frumosul poate impresiona, ci şi grotescul. E un mix incredibil de gotic, cubist, baroc, art nouveau şi ceva realism-comunism, stiluri care se împletesc foarte bine, rezultând un oraş primitor şi eterogen.

Pe scurt, cam aşa a fost Praga pentru mine:

1. Nu am mai fost până acum într-un oraş care să aibă atâtea puncte panoramice superbe. Iar cum eu sunt fan al priveliştilor de la înălţime, Praga m-a impresionat din punctul ăsta de vedere. De sus, se vede o mare de acoperişuri roşii împunse din loc în loc de câte o turlă verde sau de un turn întunecat, iar în unele locuri linia orizontului e întreruptă de construcţii ciudate. Fremătând de turişti, podul Carol e uşor de reperat, alături de celelalte poduri care trec Vltava. Despre cele mai bune locuri pentru a admira Praga de la înălţime o să povestesc într-o postare viitoare.

2. Pe locul doi după panorame, în Praga mi-au plăcut statuile. Şi despre ele o să scriu un articol separat, pentru că merită toată atenţia 🙂

3. Deşi renumită pentru bere, Praga iubeşte şi ceaiul. Altfel nu-mi explic numeroasele ceainării întâlnite în tot oraşul, alături de magazine cu ceaiuri care mai de care mai delicioase. Evident că mi-am făcut plinul cu câteva cutii 😀 Pe gustul meu a fost şi Julius Meinl, un ditamai magazin cu 3 etaje de goodies, de la dulciuri, cafea, fructe şi legume, până la bânzeturi, carne şi băuturi din toate colţurile lumii. Pentru cumpărăturile „de rutină” cele mai la îndemână sunt magazinele de la colţ ale asiaticilor, deschise până târziu în noapte.

4. Deşi e plină de turişti, Praga degajă o anumită linişte. Are atât de multe colţuri relaxante, încât dacă nu vrei să te înghesui cu mulţimea prin centru, găseşti cu siguranţă o alternativă mai sălbatică.

5. Traficul mi s-a părut destul de lejer, poate şi datorită numeroaselor străzi cu sens unic. Piatra cubică dă un farmec aparte oraşului, dar la sfârşitul zilei poate fi un pic obositoare. Mai ales dacă eşti călare pe bicicletă.

6. Clădirile sunt, în general, bine întreţinute, în special cele din centru. Multe dintre străzile principale sunt schilodite de magazine scipicioase cu suveniruri kitsch, din păcate comune în toate oraşele turistice, însă am încercat să fac abstracţie de ele. Blocurile se văd hăt departe şi nu strică aspectul medieval al centrului vechi. Mai există relicve comuniste prin oraş, dar destul de puţine. Mai jos, o clădire în stil cubist.

7. Praga are multe muzee. De fapt, mini-muzee, aş zice. Gastronomia, ciocolata, benzile desenate, instrumentele de tortură, comunismul, jucăriile, KBG-ul, efectele speciale – fiecare are un muzeu dedicat. Desigur, există şi muzee clasice, ca Muzeul Naţional (Narodni muzeum), însă cum nu prea sunt fană a acestui tip de atracţii, nu le-am avut pe listă.

8. Cei care doresc să cunoască mai bine povestea oraşului şi legendele care plutesc asupra lui au la dispoziţie o mulţime de tururi gratuite în compania unor ghizi simpatici, majoritatea având ca punct de întâlnire Ceasul Astronomic. Sunt disponibile în engleză, spaniolă, italiană etc. Dacă nu vreţi să mergeţi pe jos, există varianta autocarelor turistice sau puteţi opta pentru un tur ghidat pe segway (foarte popular) ori unul pe bicicletă electrică (cum am făcut noi).

9. Nu mă dau în vânt după bucătăria cehă, mi se pare prea grea, la fel ca cea poloneză sau germană, unde la putere sunt cartofii, cârnaţii şi găluştele cu sosuri suspecte. Aşa că am cam ocolit preparatele „tradiţionale” şi am dat-o pe bunătăţi alternative. Cel mai bine am mâncat la un restaurant thailandez.

10. Mall-uri şi galerii comerciale moderne există chiar şi în centru, dar sunt ascunse în clădiri vechi. Pe strada Paris (Parizska) vă puteţi clăti privirea (şi portofelele :D) cu colecţiile unor branduri celebre, la preţuri cu multe zerouri.