Chiar dacă dimineţile sunt încă reci şi, uneori, mohorâte, e clar că a venit primăvara. Se simte în aer, o văd peste tot în copacii înverziţi şi o miros în parfumul florilor colorate. Şi în micile răsfăţuri pentru suflet.
Vremea e perfectă pentru plimbări lungi în parcuri, însă chiar şi în grădina de la bloc poţi avea surpriza să dai peste un „tablou” simpatic: zambile, verdeaţă şi pisici 🙂 Mă întreb uneori cum e să fii pisică şi să hoinăreşti nestingherită prin tot felul de locuri secrete, să dormitezi la soare pe un garaj sau să te laşi mângâiată de vreun trecător… Dar despre filosofia de pisică o să scriu cu altă ocazie. Acum vă invit să ne bucurăm de spectacolul copacilor şi să ne amintim să înflorim şi noi, prin zâmbete şi fapte bune. Nu doar primăvara.
Mai multe fotografii aici.
Şi pentru că după atâta plimbare vine vremea să gustăm şi ceva bun, am petrecut o seară frumoasă la restaurantul Stadio, unde am mâncat o pizza un pic altfel, cu rucola, parmezan, prosciutto şiiii… chipsuri de sfeclă roşie şi ţelină! Nu mă prea dau eu în vânt după blatul pufos, dar pizza asta mi-a mers la suflet + stomac. A fost cam pe fugă, pentru că după am mers la o piesă de teatru amuzantă, iar seara s-a încheiat relaxant cu o nouă plimbare prin oraş, pe străzile acoperite de noapte.
Cum ar fi primăvara fără un cadou-surpriză? Raluca reuşeşte de fiecare dată să mă facă să zâmbesc când primesc un plic de la ea, cu o scrisoare şi ceva goodies care îmi trezesc dorul de hoinărit. Eu deja am început numărătoarea inversă, mai e o lună 😀 Mulţumesc!
Ah, primăvara… Altă viață! 🙂
Clar! Acum aştept dimineţile un pic mai luminoase şi mai călduroase, că nu prea-mi vine să mă dau jos din pat dacă cerul e prea întunecat… Na că am făcut şi rimă :))
cum statea ea la poza! pisica alba :))
e dragut la Stadio, am fost si noi odata, din intamplare.
Da, e o mâţă cu valenţe de model 😀
Eu am rămas uimită decât de spaţios e, de afară pare foarte mic…