Despre Tulcea, subiectiv

Sunt unele locuri în care am senzaţia că axa timpului rămâne undeva departe, iar eu stau suspendată pentru câteva zile deasupra ei, ca într-un balon cu aer cald, unde totul devine mic şi discret, lipsit de aglomeraţie sau reclame ţipătoare. După care cobor lin înapoi în viaţa reală.

Un astfel de loc este Tulcea. Nu pentru că aici ar avea loc cine ştie ce magii sau vrăjitorii, ci pentru că e oraşul în care am crescut, iar fiecare colţ de stradă e un ecran pe care mi se proiectează încet-încet amintiri bine întipărite. Chiar dacă s-a schimbat mult de când m-am mutat eu, s-au construit case, s-au vopsit blocuri şi a apărut chiar şi un „mall”, mi-e greu să fiu obiectivă când vine vorba de Tulcea.

Trecând pe străzi şi pe lângă case cu poveşti, îmi revin în minte tot felul de experienţe: aici e locul unde făceam schiţe la ora de desen în aer liber, acolo poposeam când plecam de la şcoală, dincolo mergeam în zilele de sâmbătă dimineaţa, în parcul ăsta mă plimbam după ore… Cu greu îmi dau seama cât de repede a trecut timpul. Şi chiar dacă poposesc în lumea asta a amintirilor destul de rar, sunt mereu recunoscătoare pentru ce am trăit acolo.

tulcea-monumentul-vazut-de-pe-faleza

—–

Articol publicat pe România Pozitivă

5 thoughts on “Despre Tulcea, subiectiv

    1. Andra :) Post author

      Pentru mine Tulcea o să aibă mereu o frumuseţe aparte, chiar dacă nu neapărat în sensul clasic al cuvântului 🙂

      Reply
  1. Laetitia

    Şi eu am copilărit în Tulcea, este un oraş liniştit, în care oamenii se cunosc, lucrurile curg într-un timp dilatat, aparent nu se schimbă nimic. Un oraş frumos, în care m-am format ca om, cu o şcoală de muzică unde mi-am dezvoltat sensibilitatea artistică şi un colegiu (Spiru C.Haret) unde am făcut carte aşa cum se învăţa pe timpuri.
    La un moment dat însă am crescut şi am avut impresia că oraşul a devenit mult prea mic pentru mine, că altundeva mă aşteptau mult mai multe oportunităţi…
    Îmi propun adesea să mă întorc în Tulcea, sper să reuşesc în vară, aş vrea să ajung şi în Deltă…
    Felicitări pentru articol, poate s-or mai găsi şi alţi fii rătăcitori care să îl citească:)

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Se pare că noi două am avut cam acelaşi traseu la Tulcea 🙂
      După ce m-am mutat la Bucureşti, şi eu am avut senzaţia că oraşul devine prea mic, de-asta am şi preferat să rămân în capitală. Dar Tulcea mi se pare destinaţia perfectă pentru când vrei să te rupi puţin de lume.
      Mulţumesc, te mai aştept pe-aici! 🙂

      Reply

Leave a Reply to Laetitia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.