Ceaiul în lume – curiozităţi

  • Ceremonia ceaiului este asociată de cele mai multe ori cu Japonia, care a adus-o la rang de adevărată artă, însă cei care au descoperit beneficiile acestei băuturi au fost chinezii, aproximativ prin anul 2.700 î. Hr., potrivit legendei. Spre deosebire de ceremonia japoneză a ceaiului, cea chineză durează mai puţin, deoarece în acest caz accentul se pune pe savurarea băuturii.
  • Ceremonia ceaiului Kung Fu, o specialitate din provincia chineză Fukien, presupune gesturi rafinate şi graţioase, dar precise. Durata sa este scurtă: de la fierberea apei până la servirea primei ceşti de ceai nu trec mai mult de 10 minute, iar cei cu experienţă în prepararea ceaiului fac aceste  în doar 5 minute.

cescuta-cu-ceai-infinitea

  • Când China a început să exporte ceai, cuvântul folosit pentru ceai, „ch’a”, a fost preluat de mai multe ţări. Asfel, portughezii l-au adoptat ca atare, „ch’a”, ruşii l-au numit „ceai”, hinduşii şi perşii îl pronunţau „cha”, arabii îi spuneau „shai”, iar turcii „chay”. Însă în dialectul din Fukien, cuvântul pentru ceai este „te”, iar negustorii străini care făceau comerţ în portul X’iamen din această zonă au preluat această variantă. De aceea, englezii numesc ceaiul „tea”, olandezii şi nemţii – „tee”, francezii „thé”, iar italienii, spaniolii, danezii, norvegienii şi suedezii folosesc cuvântul „te”.

  • În România, termenul de „ceai” se referă, de obicei, la orice infuzie de plante, flori şi/sau fructe, indiferent dacă aceasta conţine planta ceaiului (Camellia sinensis) sau nu. De fapt, „ceaiul” de mentă, de exemplu, este doar o influzie, deoarece nu conţine frunze de ceai.
  • Tibetanii au un ceai uleios special, numit Su Yu Ch’a, pe care îl prepară pentru oaspeţii foarte importanţi şi în care adaugă puţin unt de yak şi sare. În Mongolia, ceaiul se bea cu lapte şi sare. Ruşii adaugă zahăr şi lămâie, sau lapte, miere, dulceaţă sau mirodenii. În India şi Sri Lanka se mai pun în ceai ghimbir, nucşoară, mentă, iar uneori ceaiul este fiert în loc să fie infuzat, ceea ce îi scoate şi mai mult în evidenţă aroma.

Sursa: Datina ceaiului

 

6 thoughts on “Ceaiul în lume – curiozităţi

  1. Mira

    Ceremonia ceaiului la japonezi este un moment special şi, cum spui, a ajuns artă, este un ritual rafinat şi minunat, în care totul e armonie, linişte, echilibru. Ceaiul verde cred că este preferatul meu, deşi îmi place şi ceaiul de plante, de ghimbir şi multe altele. Numai ceaiul la plic nu pot să-l beau, de fapt nici nu e ceai. 😀

    Reply
    1. Andra :)

      Pentru mine, ceaiul la plic e un compromis pe care îl fac uneori, mai ales “în deplasare”, când mi-ar fi greu să folosesc ceai vărsat. Iar unele sunt şi bune, nu doar practice 🙂

      Reply
  2. victoriaetveritas

    O ceremonie a ceaiului se întâlnește și la ruși care folosesc samovarele, acele vase speciale de metal, în care se fierbe apa pentru ceai .Articolul este interesant prin informațiile pe care le prezinți.Să te bucuri mereu de :”zâmbet și sănătate “!

    Reply

Leave a Reply to Pascal Razvan Constantin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.