Deşi libertatea de a alege şi diversitatea sunt promovate ca valori supreme în prezent, constat că în practica de zi cu zi lucrurile stau puţin diferit.
Unii susţin că dacă eşti mai morocănos înseamnă că ai o problemă sau că eşti chiar bolnav şi ar trebui să treci repede pe antidepresive sau să faci terapie. Dar dacă tu te simţi bine aşa?
Poate uneori preferi să stai acasă cu o carte sau un film, decât să ieşi în oraş alături de prieteni. De ce ar trebui să fie asta rău?
Atât timp cât nu-i deranjezi pe alţii, iar tu eşti împăcat cu tine, de ce să te simţi aiurea că nu eşti ca ceilalţi?
Da, e bine să testezi înainte să-ţi formezi o părere asupra a ceea ce dispreţuieşti sau deteşti, să experimentezi puţin, fie că este vorba de o activitate, o persoană sau un obiect. Însă dacă ceea ce ai încercat nu îţi place, de ce să le adopţi în viaţa ta? Doar pentru că restul de 80% din oameni aşa fac?
Poate astăzi nu ai chef să vezi citate motivaţionale, să zâmbeşti sau să porţi conversaţii politicoase. E ok. Până la urmă, din ce ţi se oferă poţi să iei ce-i pe placul tău, e alegerea ta.
Nu trebuie să răspundem toţi la aceiaşi stimuli, să ne entuziasmăm în faţa unei căni cu ceai, a unui actor sau a unei perechi de pantofi.
Nu toţi suntem hiper-activi, iubitori de shopping, de companii gălăgioase sau de plimbări cu gaşca la munte.
Nu tuturor ne plac ciocolata, îngheţata, brioşele, cafeaua.
Nu toata lumea poate fi sociabilă, cu spirit de echipă sau pasionată de gadget-uri. Dar asta nu înseamnă ca eşti mai prost decât majoritatea, înseamnă că eşti doar diferit. Şi e OK.
—–
Articol publicat pe RomâniaPozitivă
Nu, nu-mi place shoppingul! E așa de urât!
Da, îmi place de mine așa cum sunt..
Tu ești mulțumită de tine?
Pup!
Uneori e necesar şi shoppingul, dacă nu exegerăm e ok 🙂
Întotdeauna o să mai fie chestii de îmbunătăţit, dar per total îmi place de mine 🙂
Nu am înțeles de ce s-ar crede cineva prost pentru că este diferit de turmă… 🙂 Poate alții spun asta, dar o spun pentru că, de fapt, și ei și-ar dori să fie diferiți. Cred că nu oricine poate să fie așa, până la urmă. Este ceva minunat să fii altfel și să fii altfel nu pentru că te străduiești. Ci pentru că așa ești, așa simți, așa gândești… 🙂 Important este să te simți minunat exact așa cum ești și să nu fie ceva fals. Adică să te comporți într-un anumit fel doar pentru a fi plăcut și acceptat de ceilalți, cei mulți. Poate unii nu văd falsul din ceilalți, dar e mult, prea mult fals în oameni, doar pentru că vor să fie plăcuți de majoritatea… 🙂
Mira, înţeleg ce spui, dar dorinţa de a fi ca ceilalţi din turmă e o atitudine pe care am întâlnit-o destul de des în jurul meu. Cred că cel mai bine este să fii aşa cum simţi, chiar dacă asta înseamnă să fii diferit.
Până la urmă, cum zice şi Kurt Cobain, “Să vrei să fii altcineva este o risipă a ceea ce eşti cu adevărat” 🙂
Am intalnit o persoana (actrita de meserie) care tot timpul era cu zambetul pe buze, mereu optimista si in cautare de solutii. O fire extrem de carismatica si placuta. Era genul ala de om despre care credeai ca nu are probleme. Disimula atat de bine totul incat nu te impova cu griji. Nu spun ca e un comportament bun, dar a ascunde ceea ce simti sau a disimula este de cele mai multe ori o solutie.
Mie de exemplu nu-mi place sa ma eschivez si sa joc roluri. Daca sunt bosumflata, n-ai ce sa imi faci. Cu greu ma ascund.
Sunt părţi bune şi părţi mai puţin bune cu disimularea, ca în orice lucru. Nu ştiu dacă poţi să te prefaci la infinit şi dacă cel care face asta se simte bine aşa, chiar dacă pentru cei din jur e ok. Dar poate fi şi un exerciţiu, mă gândesc, să încerci să fii mai detaşat, iar cu timpul să adopţi atitudinea asta pe bune.
Nici eu nu prea pot să mă prefac, mai ales în faţa celor dragi.
Am preferat intotdeauna sa mi se spuna ca sunt un ciudat decat sa fac fara placere ceea ce faceau toti. Cu disimularea despre care am citit la antevizitatorii tai cred ca este o dovada de altruism pur si asa fac si eu doar pentru a incerca sa nu transmit supararile si nelinistile mele personale catre cei dragi. Cred ca aici, in comentariile postate s-au incurcat un pic situatiile in care snobii fac orice doar pentru a fi in trend si acel gest de altruism. Cred ca diversitatea este frumoasa si da farmec vietii, nu cred ca cineva care nu se pricepe la unele domenii ar putea fi dezavantajat sau ar putea sa se simta cumva inferior pentru ca de buna seama exceleaza in alte domenii la care unii nici nu gandesc. Am intalnit un om care nu avea scoala mai multa decat mine si nici nu citise mai mult decat mine, doar ca pe scara valorilor din tara noastra fals modelata dupa cati bani ai, imi era sefa si pentru faptul ca i-am recunoscut ca nu ma pricepeam la ciubarele de flori din birou, mi-a spus voalat ca sunt prost, eu raspunzandu-i fara furie ca din toata societatea respectiva, eu eram singurul care ma pricepeam si care stiam totul despre navele maritime si ca asta nu m-a facut niciodata sa gandesc ca toti ceilalti ar pute fi niste prosti in fata mea. Bineanteles ca am plecat de acolo, prostii cu bani sunt de doua ori mai periculosi. Ce doresc sa spun cu asta? Ca in lume sunt si oameni care nu stiu sa simta, ca sunt oameni care sunt de un snobism fara limite si ca cel mai important este sa fii tu insuti cu adevarat, sa nu te lasi influientat de parerea celorlalte persoane. Aceasta este parerea mea personala cu care doresc sa nu fi deranjat pe nimeni.
Da, ai dreptate cu diferenţa între disimularea din dorinţa de a fi snob şi disimularea din altruism. Însă în unele situaţii poate că nu e cazul: de exemplu, de ce să zici că-ţi place cafeaua şi să o bei când tu nu o suporţi? Nu cred că se supără nimeni dacă refuzi politicos.
Eu aş zice că e bine să găsim un echilibru între a asculta părerile celorlalţi şi a fi noi înşine. Se spune că dacă doi îţi zic că eşti beat trebuie să te duci la culcare. Dar sunt şi cazuri în care cei doi greşesc, poate sunt chiar ei beţi 😀 La fel de bine, aceştia pot să aibă dreptate. Până la urmă, consider că e bine să ne încredem în noi înşine, dar să ştim să învăţăm din greşeli.
Oh dah, sunt “oaia neagra” pentru ca ma duc la teatru si nu la film, pentru ca citesc in loc sa….nu stiu ce…(filme? seriale?)… prefer sa stau acasa cu o carte buna si un ceai decat sa ma duc in club…si tot asa.
Asa s-au filtrat si prietenii ca nu ai incotro…anturajul il intretii in momentul in care faci aceleasi lucruri cu ei….plus ca-s mofturoasa cand e vb de mancare (si unii mai dau ochii peste cap la apucaturile mele vegetariane sau vegan). Dar zau daca imi pasa. Sunt mai ciudata si ma simt bine asa 😛
Fiecare cu “piticii” lui 🙂
Şi eu îs mai pretenţioasă cu mâncarea, dar nu-mi oblig apropiaţii să facă la fel ca mine, că doar nu-mi aleg prietenii în funcţie de ce mănâncă. Sigur că e nevoie de nişte chestii în comun cu anturajul, dar eu zic că mai pot fi şi chestii pe care să le facem separat 🙂