Centrul istoric al Istanbului reuneşte o mulţime de obiective turistice, moschei, monumente şi clădiri, care impresionează prin grandoare sau prin atmosfera degajată.
Moscheea Albastră sau Moscheea Sultanahmet (aflată în piaţa cu acelaşi nume) se poate vizita gratuit, însă trebuie să vă descăltaţi la intrare şi să fiţi îmbrăcaţi decent, ca în orice altă moschee. Sunt disponibile pungi de plastic pentru ca fiecare să-şi poată transporta încălţămintea pe parcursul vizitei.
Moscheea se închide pentru turişti în timpul orelor de rugăciune, însă în rest accesul se face lejer. Interiorul este simplu, în sensul că nu există mobilier sau alte obiecte de cult, ca în bisericile catolice, de exemplu. Pereţii, în schimb, sunt frumos împodobiţi cu desene decorative albastre – de aici îi vine şi numele de „Moscheea Albastră”.
Dacă majoritatea moscheilor au 4 minarete, aceasta se mândreşte cu 6. Se spune ca sultanul i-ar fi cerut arhitectului să facă minaretele din aur (altin în turcă), dar din cauza unei confuzii – în limba turcă acest cuvânt se confundă cu şase (alti) – au fost construite 6 minarete.
Aproape de Moscheea Albastră îşi înalţă minaretele Hagia Sofia (Ayasofya) care a avut o istorie tumultuoasă: a fost biserică ortodoxă (demolată şi reconstruită de câteva ori), apoi moschee, iar astăzi muzeu. Nu am reuşit să o văd în interior, însă de afară este impresionant de masivă.
O altă moschee vizitată a fost cea din piaţa Eminonu, cu nişte decoraţiuni superbe pe tavan.
Printre obiectivele mele preferate din Istanbul se află Basilica Cisterna (Yerebatan Sarnici). Dacă nu ai văzut vreo poză cu interiorul înainte de a o vizita, nici prin gând nu ţi-ar trece că dincolo de intrarea modestă de la Basilica Cisterna se ascunde o lume subterană misterioasă, cu coloane ornamentate variat care se înalţă din apă spre tavanul întunecat. Încăperea este luminată discret, iar în timp ce te plimbi pe podeţele de lemn poţi admira peştişorii jucăuşi din apă. Intrarea costă 10 lire turceşti (LT).
Am stat o oră la coadă, în frig, pentru a urca în Turnul Galata, dar a meritat 100% – este unul dintre cele mai frumoase locuri din Istanbul; nu neapărat turnul în sine, ci mai ales priveliştea din vârful lui. După ce am urcat cu liftul cei aproximativ 60 de metri am ieşit pe micuţa terasă şi am admirat Istanbulul în toată splendoarea lui. Se însera, luminile tocmai fuseseră aprinse, aşa că vederea a fost de vis. De sus, Istanbulul pare liniştit şi cuminte, departe de forfota din bazaruri sau oamenii care mişună non-stop prin centru.
Biletul costă 12 LT. Turnul are la ultimul etaj şi un restaurant unde au loc spectacole cu dansuri tradiţionale.
Când am citit că în Istanbul vânzătorii turci sunt extrem de insistenţi, mă aşteptam să tragă de mine la propriu. Nici vorbă de aşa ceva. Dacă doar te uiţi şi nu îi bagi în seamă, nu se leagă de tine. Acest lucru e valabil chiar şi în Marele Bazar, considerat un „must see” pentru iubitorii de cumpărături sau pur şi simplu pentru cei care vor să-şi clătească privirea cu tot felul de bunătăţi. Aici găsiţi marfă multă, dar nu neapărat variată: mirodenii, ceaiuri, nelipsitele dulciuri turceşti, covoare, suveniruri colorate, pahare – toate sunt expuse cu mândrie pentru vizitatori. Am observat că produsele sunt mai scumpe la magazinele din margine, iar preţul scade pe măsură ce te apropii de buticurile centrale. Oricum, peste tot se negociază, aşa că puteţi obtine reduceri substanţiale.
Aproape de Marele Bazar se află Spice Bazar, care, aşa cum îi spune şi numele, este paradisul condimentelor de toate felurile. Daca mergeţi puţin pe străduţele care pleacă de la Marele Bazar, veţi da peste nişte mini-bazaruri, mai dezordonate, în care se găseşte absolut orice: de la haine şi pantofi până la piuliţe, mâncare şi oale. A, şi multe chestii lucitoare.
Şi o reclamă cel puţin interesantă 😀
—–
Tot din Istanbul:
Istanbul – impresii şi imagini dintr-un oraş pestriţ
Hamam (baia turcească) – o experienţă de relaxare inedită
Bunătăţi din Istanbul
La plimbare prin Istanbul (2)
—–
Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉
—–
Dacă ai timp, treci pe la mine la adresa http://blogugulmarieimuzicasiimagini.blogspot.ro/2013/01/poze-din-elvetia.html și vei vedea ce poze am pus (din Elveția). Te aștept. Îți mai spun că îmi doresc să merg odată în Istambul și se prea poate să mergem acolo la vară!;)
Te pup, MARIA!:x
Mi-ar plăcea şi mie să ajung în Elveţia 🙂 Foarte faine pozele, mai ales cea cu furculiţa şi cea cu fluturii!
Mulțumesc! Acelea sunt și preferatele mele!
Cisterna a fost, pe langa Universitate, singurul loc care m-a facut sa tresar in Istanbul. A, si chemarea la rugaciune a muezinilor. Se auzea bine de unde stateam si mi se parea inaltator.
Iar in Bazar nu mi-au vandut ceai pentru ca nu m-am targuit, m-a salvat turcoaica cu care eram :))
Fusesi la Topkapi?
Vorbeşti serios? N-au vrut să-ţi vândă ceai că nu te-ai târguit?? Eu cred că plecam în secunda 2 :)) Sunt o grămadă de magazine cu ceai, concurenţa să trăiască!
Am fost şi la Topkapi, scriu acuş şi despre el 🙂 Mă aşteptam la ceva mai spectaculos, sinceră să fiu.
Nu vizualizez exact Universitatea, nu mai ştiu dacă am văzut-o sau nu…Pe unde ai mai fost în rest?
Mie mi s-a parut amuzant si dupa cum aveam sa aflu mai tarziu, la master, ei se pot considera ofensati daca nu te tocmesti.
Nici eu nu mai stiu sa-ti spun pe unde era universitatea, stiu doar ca mi-a placut si mi-as fi dorit sa fi avut si noi un campus ca ala.
Am mai fost pe Bosfor cu vaporasul si in partea asiatica, dar doar cu masina. Si Sultanahmet, Ayasofya, bazar si Cisterna. Si mi-aduc aminte c-am mancat cel mai bun sandvis cu peste de-abia prins, pe malul Bosforului. A, si am fost si intr-un club, undeva pe un deal, parca, cu valeti care-ti parcau masina si travestiti. Apoi, am sters-o catre Bodrum.
Well, i-aş fi scutit de a se mai simţi ofensaţi 😛
Atunci înseamnă că n-am văzut universitatea, nu-mi amintesc de niciun campus.
Foarte faină plimbarea ta! Unul dintre regretele mele e că n-am văzut partea asiatică. Şi îmi pare rău şi că n-am vizitat Ayasofia…poate altă dată 🙂