Bunătăţi din Istanbul

Gurmanzii au de lucru la Istanbul. Bucătăria turcească este un obiectiv turistic în sine, cu mâncăruri pentru toate gusturile şi buzunarele.

dulcegarii-in-istanbul

Nu mică mi-a fost mirarea să constat că la Istanbul kebap-ul este de cel puţin 2 ori mai mic decât pe la noi şi seamănă mai mult cu o clătită. Diferă nu doar mărimea, ci şi umplutura şi textura lipiilor – mai subţiri şi fragede. Pe lângă carnea de miel sau pui, kebapul turcesc mai conţine doar cartofi prăjiţi şi un mix de varză şi morcovi, fără sosuri. Preţul variază; în centrul Istanbulului un kebap poate fi cumpărat şi cu 7-8 lire turceşti (LT).

kebap-in-istanbul

În restaurante se pot servi platouri tradiţionale de tot felul, care îmbină carnea cu legumele. Preferatul meu a fost un mix cu carne de miel, pui, mici şi chiftele, ciuperci, roşii, ardei şi vinete coapte, plus cuşcuş şi smântână. Carnea a fost foarte fragedă, preparată la gratar cu condimente, iar legumele perfecte.

platou-turcesc-cu-bunatati

Multe restaurante din centru acceptă plata atât în lire turceşti, cât şi în euro sau dolari ori chiar un „mix” între acestea. Puteţi plăti o parte din notă în lire, iar cealaltă în euro, de exemplu.

Pentru iubitorii de mâncăruri mai uşoare, meniurile restaurantelor oferă destule alternative, de la salate cu verdeaţă, castraveţi, roşii şi alte legume, nuci, brânză, până la supe delicioase de tot felul.

salata-de-legume-cu-branza

Datorită poziţiei sale, Istanbul este privilegiat din punctul de vedere al vietăţilor marine. Piaţa de peşte este foarte bogată, iar tarabele sunt deschise până târziu în noapte. Poza de mai jos a fost făcută pe 31 decembrie, pe la ora 8-9 seara, când vânzătorii nu dădeau niciun semn că s-ar grăbi să plece.

piata-de-peste-istanbul

Am mâncat şi câteva mese cu peşte, unele mai gustoase, altele obişnuite. Inelele de calamar pane s-au dovedit a fi prea greţoase pentru gustul meu, dar somonul a salvat situaţia. În schimb, un peşte extraordinar de bun am mâncat la un restaurant de pe malul apei, mai scump, ce-i drept, dar pregătit perfect.

platou-pentru-doua-persoane-cu-peste

Când vine vorba de desert, lokum-ul (rahatul) este omniprezent, de la vitrinele magazinelor de dulciuri până la tarabe cu suveniruri sau bazare. Varietatea sortimentelor este foarte mare, rahatul fiind combinat cu nuci, fistic, cocos, alune, arome de fructe etc. Se găseşte atât vărsat, cât şi la cutii. Ca gust, este mai puţin dulce decât cel cu care eram obişnuită în copilărie.

lokum-si-ceai-in-marele-bazar-din-istanbul

lokum-rahat

Tot un simbol al Turciei, baclavalele sunt un desert foarte apreciat, dar şi extrem dulce, aşa că e de preferat să limitaţi o porţie la 2-3 bucăţi. O alegere cam dificilă, având în vedere varietatea sortimentelor: cu mult fistic, nuci, ciocolată, în forme şi culori de toate felurile, înecate în miere şi sirop. Cele verzi, care seamănă cu nişte sarmale, sunt mai puţin dulci şi au un gust mai intens de fistic.

baclavale

Dacă baclavalele au fost prea dulci pentru preferinţele mele, budincile de lapte mi-au mers la suflet. Simple, cu un gust delicat, sunt tocmai bune de împărţit cu cineva.

budinca-de-lapte

budinci-cu-lapte

Despre celebrul ceai turcesc nu pot să spun ca m-a impresionat. Se serveşte în pahare speciale micuţe şi este extrem de concentrat, ca un ceai negru lăsat prea mult la infuzat. Varianta cu mere n-am încercat-o, dar bănuiesc ca are un gust cam sintetic… Multe sortimente de ceai vărsat puteţi găsi la Grand Bazaar (inclusiv ceai care înfloreşte), precum şi condimente de toate felurile.

condimente-marele-bazar-istanbul

ceai-marele-bazar

În Istanbul ceaiul se bea la orice oră şi în orice context. Am văzut chelneri care sorbeau un ceai între două comenzi, precum şi vânzători stând la taclale pe scăunele mici în timp ce îşi savurau licoarea.

ceai-turcesc

O surpriză pentru mine au fost fresh-urile de fructe proaspete, în special rodii şi portocale, care se pot servi pe stradă. Sunt preparate pe loc la un aparat manual, un fel de presă, şi sunt perfecte pentru energizare şi vitaminizare. 1 pahar de suc de rodii costă cam 5 LT în centru, dar dacă ne îndepărtăm de zona turistică preţul scade, ajungând chiar şi la 2,5 LT.

fructe-proaspete-pentru-suc-istanbul

presa-de-fructe istanbul

fresh-de-rodii

La cafea nu mă pricep, dar nu m-am putut abţine să pozez o ceşcuţă frumos ornamentată.

cafea-turceasca

O bautură perfectă pentru perioada rece este salepul, pe care îl puteţi cumpăra şi de la vânzătorii stradali. Are ca ingrediente pudră de tuberculi de orhidee, lapte, miere, vanilie, scorţişoară şi condimente, o consistenţă uşor cremoasă şi un gust care m-a dus cu gândul la orezul cu lapte.

salep

vanzator-de-salep-istanbul

Ca gustări de stradă, foarte populare sunt castanele şi porumbul copt. De asemenea, simiturile simple cu susan sau tăiate pe lung şi umplute cu brânză sau Nutella (!), ca un sandviş, se găsesc mai peste tot în centru. 1 simit simplu costă 1 LT, iar cel cu umplutură 3 LT.

castane-coapte-istanbul

simit

—–

Tot din Istanbul:

Istanbul – impresii şi imagini dintr-un oraş pestriţ

Hamam (baia turcească) – o experienţă de relaxare inedită

La plimbare prin Istanbul (1)

La plimbare prin Istanbul (2)

—–

Dacă ţi-a plăcut acest articol şi crezi că poate fi util şi altora, dă un like & share pe Facebook 😉

—–

28 thoughts on “Bunătăţi din Istanbul

  1. Raluca-Mihaela Ungureanu

    Am savurat acest articol pana la ultima fotografie. Felicitari!
    Foarte interesante mancarurile si gustarile lor. Am incercat si eu baclavaua intr-un cartier turcesc din Antwerpen. Bune, dar mult prea dulci. Prietenul meu este innebunit dupa ele. 😛
    Ah, mi-ar placea sa gasesc si aici rahat cu tot felul de adaosuri, ma gandesc numai ce prajituri minunate ar iesi din el 😀
    Am incercat si eu ceaiul turcesc. Specific lor este cel de mere, dar popular este si cel negru. Cel de mere este demential, e precum sucul proaspat de mere incalzit foarte tare… tare dulceag si bun. Niciodata nu m-am saturat din paharele lor mici de ceai 😛
    Un obicei frumos pe care l-am intalnit in cateva restaurante turcesti de aici este ca patronii restaurantelor ofera ceaiul gratuit dupa servirea mesei. Doar vin si te intreaba daca doresti ceai, iar ei iti aduc imediat.
    Mi-a placut mult acest articol,

    Raluca

    Reply
    1. Andra :)

      Mulţumesc, Raluca! 🙂
      Mă bucur să aud că nu sunt singura căreia baclavalele i se par PREA dulci :)) oricum, 2-3 aşa, din când în când, merg.
      Şi mie mi se par mici paharele lor de ceai, sunt tare drăguţe, dar nu prea practice 😀 Eu de multe ori comand ceaiul la începutul mesei… Ştiu că se serveşte la sfârşit, ca şi cafeaua, dar aşa m-am obişnuit, îl beau ca pe apă :))

      Reply
  2. Maria

    Și tatăl meu a fost acolo și ne-a spus că la turci sunt și nenumărate feluri de brânză și iaurt. Acum încă mai admirăm pozele tale! Sunt reușite!
    Te pup!

    Reply
      1. Roberts

        poate ca expresia folosita de mine nu e cea mai delicata, dar intentia mea nu avea nimic de-a face cu scarba. dimpotriva, mi-au placut mult pozele si descrierile din articol, si asa cum scrie in dex am gandit ceva de genul: “A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva.” in orice caz, a fost o reactie sincera, spontana din partea mea:)

        Reply
        1. Andra :)

          Vă rog eu mult, nu vă certaţi… 🙁
          Am înţeles părerea amândurora; uneori pofta dă peste cap formulările :))

          Nu pot decât să mă bucur să v-au plăcut pozele şi bunătăţile 🙂

          Reply
  3. Mira

    Faine, când le văd şi colorate, şi frumos aranjate, toate sunt ispititoare… Dar o baclava, indiferent cum arată, tot nu aş mânca… 😀 Probabil din sortimentele alea de ceaiuri aş cumpăra ceva… Ţi-ai luat cumva?

    Reply
    1. Andra :)

      Acelaşi sentiment îl am eu pentru macarons, îmi plac la nebunie forma şi culorile, dar nu mă ispitesc să le mănânc :)) Cu baclavalele a fost mai mult curiozitate, vroaim să ştiu dacă sunt la fel de dulci ca ale noastre. Şi răspunsul e DA 😀

      Nu am cumpărat ceaiuri, aş fi vrut să iau câţiva boboci care înfloresc, dar m-am gândit că găsesc şi prin Bucureşti…

      Reply
  4. iuliananescu

    Am gustat cateva dulciuri turcesti (rahat, prajiturele, biscuiti, ciocolata, turta dulce si evident baclava). Incredibil de bune. Mi le-a adus un prieten si nu m-am lasat pana cand nu le-am terminat.

    Reply
  5. FlorentinaM

    🙂 pt ca ti-ai dorit o parere despre cafeaua turceasca iti pot spune ca este aromata, nu aduce a expresso desi te poate pacali prezentarea in cescuta. Este un fel de cacao spre cafea :D, buna pentru aroma dar nu si pentru a te “trezii” dimineata.

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Chiar la espresso m-am gândit când am văzut ceşcuţa aşa mică! Am crezut că e mai tare, dar se pare că e doar ca să-ţi trezească pofta de ceai :))

      Reply
  6. FlorentinaM

    ahhh iar dulciurile turcesti sunt favoritele mele, mai ales baclavaua, iar atat de buna ca in Turcia nu am mai mancat niciunde

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Baclavalele cu fistic mi-au plăcut cel mai mult, chiar dacă în general mi se par cam dulci 🙂 Însă aşa, un răsfăţ de vacanţă, merge!

      Reply

Leave a Reply to O Oană Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.