Sunt oameni care aleg să îşi schimbe domiciliul, iar unii fac asta destul de des, de plăcere sau de nevoie, mutându-se în alte oraşe/ţări, la mulţi kilometri depărtare de locul în care s-au născut şi au crescut. Existenţa opţiunilor mi se pare un lucru minunat, pentru că oferă ocazia unor noi începuturi, e un mod prin care poţi să-ţi urmezi pasiunea sau iubirea, să fii stăpân pe viaţa ta şi să te eliberezi de anumite condiţionări.
De multe ori mă întreb însă cum e să fii un hoinar care se mută de colo-colo în lumea mare, fiindu-i dificil să mai spună unde e acasă. E locul de unde vii sau locul în care te-ai stabilit? E un concept căruia îi dai „refresh” în funcţie de prezent sau e ceva stabil, pentru totdeauna? Mai e şi problema persoanelor dragi, care nu se mută o dată cu tine, ci rămân despărţite de distanţă.
Pe de altă parte, cred că a te deplasa de colo-colo îţi dă un sentiment plăcut de libertate, fiindcă nu te mai simţi constrâns de un loc anume, ci eşti ca o pană purtată de vânt, uşoară, fără constrângeri. Mă gândesc că devii mai detaşat de lucrurile materiale şi înveţi să păstrezi mai ales în suflet chestiile la care ţii, alături de persoanele de care îţi e dor. Dincolo de stresul schimbării, noile situaţii de viaţă te fac mai vigilent, mai matur, îţi dau un curaj al cărui gust nu e cunoscut celor „statornici”.
Despre acasă se poate vorbi, desigur, la mai multe niveluri: continent, ţară, regiune, oraş, cartier, stradă, apartament etc. Însă eu mă refer la nivelul acela ultim, intim, pe care fiecare dintre noi în poartă în suflet. Pentru că până la urmă, fiecare avem o acasă, fie că este un spaţiu unde deja locuim sau unul după care tânjim.
Pentru mine, acasă are o semnificaţie foarte materială. Acasă e acolo unde îmi ţin posesiunile – hainele, cărţile, micile comori -, unde mă simt confortabil şi în siguranţă, unde ştiu locul fiecărui obiect.
Acasă înseamnă spaţiul acela plăcut în care mă întorc obosită, dar entuzismată din călătorii. Paradoxal, cu cât mă plimb mai mult, cu atât mă ataşez mai mult de acasă, pentru că aici e locul de care mi-e dor când sunt plecată. Dor de patul meu, de baia mea, de străzile familiare, de limba mea. Îmi place siguranţa unui locşor al meu unde pot să-mi las rădăcinile, să plec în lume şi să ştiu că dacă mă întorc le găsesc tot acolo. Acasă e planul „B” (mai am o acasă de rezervă, la ai mei, un fel de Plan „C”).
Acasă e şi zona magică în care pierd timpul, beau ceai în linişte şi visez cu ochii deschişi în nopţile albe. Acasă este suportul pentru momentele în care sunt eu cu mine.
Acasă se formează acolo unde sunt oamenii la care ţin, este starea care ia naştere în prezenţa unor persoane apropiate, familiare, care îmi dau un sentiment de siguranţă, de libertate de a fi cum simt, cum vreau. De-asta Crăciunul şi Paştele au o aromă atât de plăcută de acasă, pentru că prietenii plecaţi prin locuri depărtate se întorc şi bucuria de a fi cu ei creează o atmosferă de acasă în sărbătoare. Pentru că acasă e mai frumoasă când ai aproape oamenii dragi.
——-
Articol publicat pe RomaniaPozitiva.ro
pentru mine acasa e locul unde ma simt cea mai firesca, unde am cele mai frumoase amintiri adunate si unde simt ca apartin in totalitate. unde nu ma deranjeaza nimeni, unde pot invita pe cine vreau, unde chiar daca e deranj nu ma enervez….inspirat articol:)
“Pentru mine, acasă are o semnificaţie foarte materială. Acasă e acolo unde îmi ţin posesiunile – hainele, cărţile, micile comori -, unde mă simt confortabil şi în siguranţă, unde ştiu locul fiecărui obiect.’
asta inseamna si pt mine acasa..locul unde esti tu insuti..unde te simti bine si esti liber.mai liber ca niciunde…acasa e locul unde ai familia..dar acasa e mai ales locul meu..si doar al meu,..
Şi pentru mine acasă e acolo unde mă simt confortabil şi acolo unde îmi ştiu toate lucrurile. Deşi mă simt “ca acasă” în alte locuri, e totuşi o diferenţă 🙂
Acasa e locul stabil, dar nu stiu de ce, postul asta m-a facut sa visez la o casa in America Latina pe undeva 😀
@roberts: Altfel spus, “acasa” e un fel de “eu extins” 🙂 Multumesc!
@ionela: Da, si pentru mine “acasa” are legatura cu familia, cu cei dragi, la ei m-am gandit cand am scris articolul 🙂
@Oana Sălcudean: Bine punctat, cred ca multi fac confuzia intre “acasa” si a te simti “ca acasa” 🙂
@Silving: 😀 O noua “acasa” poate?
Si pentru mine acasa e casa din prezent, din momentul in care m-am mutat in ea. Exista insa multi pentru care acasa ramane aninat fie in satul in care au copilarit, fie in orasul sau tara in care s-au simtit bine, deobicei orasul sau tara in care au locuit prima parte a vietii.
Intr-adevar, copilaria isi pune amprenta puternic asupra perceptiei noastre despre acasa.
De la munca nu pot sa comentez, nu ma pot loga pe wordpress si ma oftic teribil ::)). Ti-am citit asticolul de o saptamana
Home is where your heart is-se spune. Pt mine acasa e la tara, unde am crescut, dar si in Bucuresti. Inima mea are 2 bucati :d
Te inteleg perfect, si la mine o bucatica din inima este ocupata de Tulcea, unde am crescut
“Acasa e acolo unde iti este inima.” asa a zis cineva, intr-adevar. Carevasazica acasa e un cumul de trairi, e acolo unde sufletul tau se simte in siguranta, unde isi gaseste echilibrul, acolo unde calatoreste chiar si mental pentru a se reincarca.
Deci pentru tine acasa e nu un loc fizic, ci unul spiritual, mental, daca am inteles eu bine… Interesant 🙂
Pingback: 10 motive pentru care iubesc Bucureştiul | Zâmbet şi sănătate
Pingback: De ce iubesc Bucureştiul | Romania Pozitiva
Pingback: Crăciunul şi aromele copilăriei | Romania Pozitiva
Pingback: Crăciunul şi aromele copilăriei | Zâmbet şi sănătate
Pingback: 10 locuri dragi după 10 ani de Bucureşti | Romania Pozitiva