Despre moarte… şi viaţă

“Nu mi-e frică de moarte, dar nu există nici măcar o singură zi din viaţa mea în care să nu mă întreb: cum ar fi dacă mâine nu aş mai fi? Şi atunci nu-mi mai rămâne decât să trăiesc. Să trăiesc, să iubesc şi să visez. Pricepi? Şi oricât de grea ar fi ziua respectivă, sau rea, sau deprimantă, este de-ajuns să-mi pun întrebarea asta şi găsesc imediat răspunsul.

Ce altceva îţi mai rămâne de făcut când te îndrepţi cu fiecare zi mai mult către bătrâneţe, către moarte, decât să trăieşti?! Să trăieşti cu toţi porii, din toate venele tale, să permiţi timpului să-şi sape lucrătura implacabilă pe pielea ta, dar să trăieşti, nene, să trăieşti ca şi cum nimic nu e tragic în viaţa ta, chiar dacă e, fiindcă este timp pentru toate, numai să asişti la înmormântarea ta nu vei putea niciodată. Decât dacă zilnic mori încet în tine, lăsând să treacă întâmplările fără să le înţelegi rostul.”

Strugurii s-au copt în lipsa ei – Zully Mustafa

lisabona-noaptea

16 thoughts on “Despre moarte… şi viaţă

  1. roberts

    cam profund subiectul dis-de-dimineata! e o tema dificila sar si sensibila. trebuie sa profiti de tot si toate ce-ti ofera viata asta. chiar daca consideri ca meriti mai mult, asta e, trebuie sa ne vedem de-ale noastre si sa ne bucuram de fiecare secunda, de oamenii dragi noua, de hobby-uri si chiar de incercarile dificile care ne calesc!

    Reply
  2. Andra :)

    Mie citatul asta mi-a placut tocmai pentru ca foloseste moartea ca “pretext” pentru a ne bucura mai mult de viata. Da, e un subiect sensibil si cumva trist, dar in acelasi timp are darul de a ne face sa ne dam seama de cat de frumos e sa traiesti 🙂

    Reply
  3. Roxana

    Foarte frumos.. nu cred ca e nici prea profund, nici dificil sau delicat. Exact asta este ideea, sa avem curajul sa privim lucrurile in profunzime, sa ne traim viata in adevaratul sens al cuvantului, fara sa ne mintim pe noi insine ca traim. Tendinta oamenilor este mai mult de victimizare, de a-si gasi scuze si preocupari false, care nu fac decat sa-i indeparteze de ceea ce e important cu adevarat..

    Reply
    1. Andra :)

      Ai mare dreptate când zici că oamenii au tendinţa să se victimizeze. Pentru unii e mai uşor să se plângă şi să găsească scuze decât să facă ceva, oricât de mic, pentru a se simţi mai bine…

      Reply
  4. Andra

    În teorie sună grozav, dar cred că în practică e cel mai greu lucru, să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima.

    Reply
    1. Andra :)

      Eu zic că merită încercat măcar 🙂 După părerea mea, greul vine din faptul că sunt atâtea lucruri frumoase de făcut şi de văzut, că e o adevărată provocare să găseşti timp pentru toate.

      Reply
  5. Aliceee Traveler

    Da, de multe ori vedem moartea ca un lucru tragic fara sa intelegem ca ea se pregateste sa vina demult! Moartea in sine nu e dureroasa, procesul pana la ea poate fi daca nu te gandesti numai la asta!

    Reply
    1. Andra :)

      @ Aliceee Traveler: Eu am perceput citatul asta ca scotand in evidenta pofta de viata, la moarte in sine nu prea m-am gandit, recunosc 🙂

      @ ilatixanuw: Intr-adevar, mi-a placut stilul in care scrie, poate la un moment dat o sa mai incerc ceva de ea 🙂

      Reply
  6. Pingback: Treceți și pe la ei (7) | Cronicile Ancuţei

  7. Pingback: Călător, călătoreţ sau turist? – partea a II-a | MicileVacante

  8. ionela

    ai dreptate..e plin de intelepciune articolul asta…e drept ca atunci cand constientizam pe bune ca nu mai exista continuitate incepe sa ne gasim pe noi insine si sa gasim acel curaj de a ne trai efectiv ..viata..;)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.