Tag Archives: obiective turistice

Palatul Primăverii. Lecția despre contraste

Sâmbătă dimineață am coborât voioasă la stația de metrou Aviatorilor, dar nu ca să merg la alergat, ci pentru a vizita Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, deschisă pentru public ca muzeu/ expoziție permanentă în 2016.

Am pornit pe bulevardul Primăverii, bucurându-mă de liniște și clădiri cochete, iar la numărul 50 am descoperit celebra casă. De afară pare o vilă obișnuită, bine integrată în peisajul cartierului. Aparențele înșeală, însă.

palatul-primaverii-expozitie-muzeu palatul-primaverii-bucuresti

Construit în anii 1960 într-o zonă selectă, bine păzită, rezervată nomenclaturiștilor, Palatul Primăverii a fost reședința privată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu și, pentru o perioadă, și a copiilor lor, Zoe, Valentin și Nicu. După 1989 și până la deschiderea sa ca muzeu, o bună bucată de timp a servit ca spațiu de protocol pentru delegațiile străine.  Continue reading

Ce să vezi în Berlin (chiar dacă e iarnă) – partea a doua

PARTEA ÎNTÂI 

Mergem mai departe, spre PARCUL TIERGARTEN, cu o halbă salbă de lacuri și multe alei șerpuitoare. Evident, iarna e pustiu și gri, dar bănuiesc că vara e o minunat să te plimbi pe-aici.

Din parc, mai multe străzi converg spre COLOANA VICTORIEI (Siegessaule), un monument de 67 de metri înălțime, comemorând victoria Prusiei în războiul prusaco-danez din 1864 (prima oară când aud de acest eveniment…). Coloanei i se mai spune “Golden Lizzie”, iar dacă urci în vârful turnului, poți să tragi cu ochiul sub rochia ei. Sau poți să admiri o panoramă spre oraș. Asta dacă nu e ceață, așa cum am nimerit eu. La parter e improvizată o mică expoziție cu frânturi de istorie și diferite monumente comemorative din lume, iar accesul în turn costă 3 euro.

coloana-victoriei-berlin

Continue reading

Ce să vezi în Berlin (chiar dacă e iarnă) – partea întâi

În cele aproape patru zile cât am stat la Berlin am reușit să ajung în multe locuri interesante, în ciuda frigului. Nu era foarte multă zăpadă, ba într-una din zile a fost chiar soare, dar cu toate astea gerul uscat mi-a dat de furcă la hoinărit.

Ce e de vizitat în Berlin dacă mergi iarna, dar la început de an, când piețele de Crăciun sunt istorie? Am făcut un fel de listă-traseu, care sper să vă fie de folos dacă ajungeți pe-acolo și căutați inspirație la obiective turistice.

berlin-ce-sa-vezi

Continue reading

Traseu turistic prin Belgrad

Ca să fac o mică sinteză a celor văzute în Belgrad, am ales să conturez un traseu cu câteva din obiectivele turistice mai importante. Nu le-am văzut în această ordine, însă am zis să le așez cumva astfel încât să aibă o continuitate.

traseu turistic belgrad

Punctul de plecare pentru acest tur virtual 🙂 este Trg Republike, una din piețele centrale ale orașului, în jurul căreia se ridică Teatrul Național și Muzeul Național. Mergând pe strada Dositejeva, aflată între muzeu și teatru, se deschide în față cartierul boem al orașului (zona Dorcol). Format dintr-o rețea de străzi dispuse perpendicular, într-o ordine umitoare, acest mini-cartier este înțesat de restaurante și cafenele chic, numai bune de lenevit și gustat ceva bun. Cu ajutorul prețios al lui Google, am aflat că zona a fost un centru comercial renumit în vremea ocupației turce a orașului, având un caracter multinațional. Continue reading

Luni. Ploaie. Sighişoara fără “machiaj”

După vizita în suprinzătoarea Salina Turda, am pornit mai departe în compania picăturilor de ploaie spre o nouă destinaţie: Sighişoara. Mai fusesem aici acum mulţi ani – să tot fie vreo 13-14 –  dar am zis că nu strică o reîmprospătare a memoriei, mai ales că o plimbare printr-un loc cu aer medival e oricând binevenită.

casa-sighisoara

În acea zi ploioasă de luni, am găsit Sighişoara tăcută şi pustie. Turnul cu ceas era închis, piaţetele – goale, restaurantele – adormite. Doar farmecul străduţelor pietruite şi al caselor cochete era la fel de proaspăt cum mi-l aminteam.

Continue reading

Salina Turda – o experienţă desprinsă dintr-un film SF

Ca să trăieşti senzaţia unei lumi fantastice poţi să citeşti un roman SF, să mergi la un film sau… să vizitezi Salina Turda. Nu te întâlneşti cu zombi sau extratereştri, însă îţi clăteşti privirea cu un peisaj extraordinar, faci ceva mişcare şi respiri aer curat. Asta a fost concluzia mea după ce am petrecut vreo 2 ore în adâncurile pământului, într-o peşteră de sare impresionantă, unde m-am simţit ca într-o altă dimensiune.

cluj salina turda sare

După weekendul petrecut la Cluj, prima destinaţie a fost Salina Turda, despre care aflasem că e o adevărată bijuterie a spaţiului subteran. Văzusem câteva fotografii pe net, dar nu mă documentasem cu atenţie, iar singurul lucru pe care l-am verificat a fost programul, ca să mă asigur că e deschisă luni, când urma s-o vizitez. Aşadar, cu zero aşteptări şi fără mari pretenţii, pe o vreme ploioasă şi întunecată, am intrat în clădirea din sticlă ce părea un mic OZN. Continue reading

USE-IT – hărţi gratuite cu recomandări de locuri faine

Cu sistemul USE-IT am făcut cunoştinţă la Bologna, mai exact la B&B-ul Il BaGatto, unde am găsit o hartă cu obiective turistice simpatice, atât din cele foarte cunoscute, cât şi locuri unde merg mai mult localnicii. Am fost încântată de descoperirile făcute cu ajutorul hărţii, că am scotocit un pic pe net în căutare de informaţii în plus.

Am aflat că proiectul USE-IT îşi propune să ofere turiştilor tineri informaţii utile despre atracţiile din peste 30 de oraşe europene, prin intermediul unor hărţi gratuite, cu design modern şi conţinut prietenos, actualizat. Acestea nu au publicitate sau texte plătite, ci cuprind doar locuri faine propuse de localnici, fie că este vorba de magazine, restaurante, pieţe, statui, detalii de clădiri, cluburi, biserici etc.

use it maps

Foto: facebook.com/useit

Povestea acestui sistem este deosebit de interesantă, mai ales că nu e o iniţiativă recentă, cum aş fi bănuit. Primele astfel de publicaţii au apărut Continue reading

Ravenna, ceaiul şi cartea cu pisici

În Ravenna am ajuns cu trenul (vreo 7 euro biletul), aproape de prânz, când întreaga suflare se afla la masă sau la vreo siestă. În orice caz, nu pe străzi, care erau cam pustii. Se pare că în Italia, şi sfinţii iau prânzul în tihnă. Altfel nu-mi explic de ce până şi bisericile sunt închise între 12:30 şi 15:30, în ton cu magazinele… Asta am păţit când am vrut să vizitez domul, aşa că m-am lăsat păgubaşă şi am plecat în descoperirea altor locuri faine.

piateta-ravenna

Continue reading

Ferrara – bicicletele la putere

Din Bologna am făcut o vizită de o zi la Ferrara, localitate care avea avantajul de a fi destul de aproape, cam la o jumătate de oră de mers cu trenul. În plus, există destul de multe curse între cele două oraşe, iar biletele sunt accesibile ca preţ (în jur de 4,5 euro).

cladire-ferrara

Nu ştiam la ce să mă aştept când am ieşit pe poarta gării din Ferrara şi m-am îndreptat spre centru. Am descoperit un oraş micuţ, în stil medieval, cu extrem, dar extrem! de multe biciclete, ţâşnind cu viteză din toate direcţiile. Deşi nu aveam hartă, a fost foarte uşor să ajung în inima oraşului, lăsându-mă ghidată de indicatoarele turistice. Cu riscul de a părea superficială, trebuie să recunosc nu îmi propusesem să vizitez muzee sau să cutreier palate. Mi-am dorit exclusiv să mă bucur de arhitectura oraşului, de atmosfera sa şi de câteva clădiri şi parcuri descoperite pe net, care păreau pe gustul meu. Continue reading

Turnul Asinelli, locul de unde Bologna se vede ca o mare de acoperişuri

Ca o iubitoare de panorame ce sunt, la Bologna nu aveam cum să ratez o urcare în Torre Asinelli, pentru a vedea cum se prezintă roşcata de sus.

panorama-bologna-din-turnul-asinelli

În perioada medievală, Bologna număra multe zeci de turnuri, acestea fiind o modalitate prin care familiile bogate îşi arătau puterea; în plus, aveau rol militar şi strategic. Din acestea, în prezent au mai rămas puţin peste 20, cele mai celebre fiind Asinelli (cel înalt) şi Garisenda (mai mic), aflate unul lângă altul, în Piazza Ravegnana. Numele lor provin de la familiile care le-au construit. Asta se întâmpla în secolul al XII-lea, iar de atunci cele două turnuri veghează oraşul cu răbdare, trecând şi prin ceva restaurări. Continue reading