Tag Archives: muzee

Muzeul BNR și o descoperire surprinzătoare despre legătura dintre dolar și leu

Anul trecut am aflat cu bucurie că Banca Națională a României (BNR) are un mic muzeu care se poate vizita. Recunosc, nu m-a atras muzeul în sine, ci ideea de a pătrunde în această clădire atât de frumoasă, pe care am admirat-o de atâtea ori din exterior.

Muzeul BNR se poate vizita gratuit, în cadrul unor tururi ghidate, dar trebuie făcută o rezervare cu minim 2 zile înainte de ziua dorită. M-am conformat și m-am programat la un tur de amiază, profitând de avantajele freelancing-ului (există și tururi de seară, pentru cei cu joburi cu program clasic 9-5).

În ziua cu pricina am ajuns la intrarea din str. Doamnei, nr. 8, iar după câteva minute de așteptare am fost primiți de ghidul nostru (am fost în total 6 persoane) și turul a început.

Continue reading

Eleganță și regalitate la Muzeul Cotroceni

Pentru mine, Cotroceniul este sinonim cu administrația prezidențială și cu niște ceainării cozy descoperite pe străduțele cartierului cu același nume. Nu de mult am aflat că în cadrul ansamblului Cotroceni există și un muzeu care se poate vizita. Și cum mi-am propus să mai bifez muzee din București anul acesta, am făcut rezervare pentru o vizită la Muzeul Cotroceni.

Da, pentru a vizita Muzeul Cotroceni este nevoie de programare prealabilă. Însă este ușor de făcut. Am completat formularul de pe site și mi s-a răspuns destul de repede, deci m-am pregătit cu nerăbdare să văd ce se ascunde în spatele zidurilor înalte de la Cotroceni.

Intrarea la muzeu se face prin Șoseaua Cotroceni, vizavi de Grădina Botanică, pe la jumătatea dealului. Am ajuns cu câteva minute mai devreme și, spre surprinderea mea, mai era lume așteptând să viziteze muzeul, printre care și câțiva copii cu părinți/ bunici (era vineri după-amiază).

Continue reading

O vizită inedită în Palatul Regal: Sala Tronului, Scara Voievozilor, Sufrageria Regală

De fiecare dată când vizitez un muzeu și iau contact cu istoria, îmi amintesc de ce mi-a plăcut atât de mult materia asta la școală.

Datorită profei din liceu, am rămas cu ideea că istoria este despre a înțelege evenimentele din trecut, cauzele, efectele lor și cum influențează prezentul, nu despre a memora niște ani de domnie (asta înseamnă pentru mulți, din nefericire). De atunci mi-a rămas această viziune actualizată a istoriei privite dincolo de idealizări, dincolo de lupta “bine vs. rău”, cum adesea e promovată (noi suntem întotdeauna ăia buni, desigur…).

Unul dintre lucrurile pe care le apreciez la Fundația Calea Victoriei este tocmai abordarea profundă a faptelor istorice, prin îmbinarea lor cu povești behind the scenes, care recreează foarte frumos atmosfera unei epoci. Pentru că dincolo de intrigi și decizii politice care au modelat lumea, istoria e formată din oameni care au iubit, s-au distrat, au suferit. Și parcă altfel digeri evenimentele istorice atunci când mai afli o bârfă-două din epoci apuse 😀

De curând am avut ocazia să vizitez un loc minunat din București, care ascunde între zidurile sale o mulțime de povești dintr-o perioadă în care România începuse să se șlefuiască: spațiile istorice din Palatul Regal (Muzeul Național de Artă al României), mai exact Sufrageria Regală, Scara Voievozilor și Sala Tronului.

Continue reading

În vizită la Muzeul Hărților din București

Mi-am pus în agendă vizita la Muzeul Hărților în miezul săptămânii, după prânz, profitând de avantajele programului de freelancer :), dar și ca să sparg un pic rutina zilnică și să mă extrag din fața laptopului.

Așadar, într-o după-amiază înnorată de toamnă am pornit spre Muzeul Hărților, curioasă să descopăr ce se află în frumoasa clădire de pe str. Londrei. Mai trecusem pe lângă muzeu cu ocazia unor plimbări, dar îl admirasem doar de afară. Se află în zona cu străduțe cu nume de capitale, aproape de Victoriei, într-o companie selectă, printre ambasade și clădiri cu arhitectură faină.

Este un muzeu tânăr (deschis în anul 2003) și micuț, unde nu ai timp să te plictisești. Vila care îl găzduiește a fost construită în 1920, iar stilul îmbină elemente de arhitectură gotică și mediteraneană.

Încă din prima sală am remarcat tavanul pictat cu semne zodiacale și elemente de astronomie, care completează minunat atmosfera și exponatele. Și în celelalte camere am privit cu admirație în sus. Vitraliile contribuie, la rândul lor, la aerul cochet al muzeului.  

Continue reading

Arta ca un shot de tequila la MARe // Muzeul de Artă Recentă

Se poate o vară fără să ajungi la MARe?

Pentru că nu mă dau în vânt după stat în soare la plajă, am mers la MARe în București, adică la Muzeul de Artă Recentă.

Aflat la câteva minute de Casa Ceaușescu, aproape de stația de metrou Aviatorilor, MARe e ușor de reperat pe Bulevardul Primăverii. Se află într-o clădire modernă, neagră, cu forme limpezi și sticlă la parter. Are și un mic spațiu verde în față, foarte cochet.

Experiența mea

De cum îi treci pragul îți dai seama că nu e un muzeu obișnuit de artă. Am început explorarea de la subsol, unde se auzeau niște zgomote ciudate, ca un fel de incantații. Pe lângă tablourile în format obișnuit, pe un monitor se derula un… spălat de rufe, cu sunete ASMR-like 😀

Muzeul are mai multe niveluri, iar la fiecare am găsit cotloane înguste ce se cer explorate. Un fel de “De-a v-ați ascunselea” cu arta, un joc plăcut, pentru mine. Sunt și monitoare, instalații și obiecte de tot felul (un șir de ambalaje aranjate într-o vitrină, de exemplu).

La fiecare nivel există locuri de stat jos. În caz că te ia amețeala de la ce vezi.

Continue reading

Muzeul Micul Paris și un studio foto nonconformist în centrul Bucureștiului

Centrul Vechi al Bucureștiului este pentru mine o sursă inepuizabilă de surprize. De la terase și baruri noi care apar ca ciupercile după ploaie (și dispar la fel de repede), până la colțuri cochete, clădiri sau statui roase de vreme și festivaluri stradale.

De curând, mi-a mai servit o experiență inedită, sub forma unui mini-muzeu descoperit fix în mijlocul tumultuosului centru vechi. În gangul care leagă Lipscaniul de str. Blănari am găsit Muzeul Micul Paris, în locul unde se află și FotoCabinet, un studio foto un pic altfel. De fapt, nu am dat peste el întâmplător, ci m-a dus acolo Ioana, într-o seară caldă de weekend.

fotocabinet muzeul micul paris bucuresti

Am reperat foarte ușor muzeul după pancarta de la intrare și am urcat scările pline de curiozitate, mai ales că citisem că se poate bea și un ceai înăuntru. Când am deschis ușa, am avut senzația că am călătorit cu mașina timpului și am ajuns înapoi în perioada de aur a Bucureștiului.

Muzeul Micul Paris reînvie atmosfera Bucureştiului de la început de secol XX printr-o serie de haine, accesorii, obiecte de mobilier și fotografii, aranjate creativ în mai multe camere tematice: una cu aer francez, alta orientală, alta românească etc.  Continue reading

În vizită la Casa Filipescu-Cesianu – Muzeul Vârstelor

1 oră și 45 de minute. Nu e recordul personal al vreunei curse de alergare, ci timpul petrecut la micul muzeu de la Casa Cesianu. Când m-am uitat la ceas, mi-a venit greu să cred că am stat atâta vreme. Sau poate pentru că la Muzeul Vârstelor e vorba de trecerea timpului, orele se scurg altfel aici?

Aflată aproape de Piața Victoriei, Casa Filipescu-Cesianu a intrat relativ recent pe lista muzeelor bucureștene, fiind în renovare o bună perioadă de timp. De ceva vreme, în plimbările de pe Calea Victoriei, zărisem parcul muzeului, cu un foișor în mijloc, având în jur bănci, statuete și câțiva arbori frumoși. În zona din spate a curții există și un spațiu liber pentru evenimente.

casa filipescu cesianu

Am început vizita din Lapidarium – un spațiu din curte unde se află casa de bilete și unde este organizată expoziția permanentă “Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”. Bucățile de fresce recuperate sunt însoțite de fotografii și o scurtă istorie a Ansamblului Văcărești, despre care puteți citi și aici. Pe o parte din terenul unde se ridica mănăstirea, demolată în anii ‘80, acum se întinde Parcul VăcăreștiContinue reading

Tatuajele, Vila cu clopoței și o grădină cu potențial

Vila cu clopoței sau, pe numele oficial, Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” se afla de nu știu când pe wishlist-ul meu cu locuri de văzut în București. După vizita plină de surprize plăcute de la muzeul vecin înrudit, iată că a venit rândul și cochetei Vile cu clopoței, deschisă după ani buni de restaurare.

muzeul minovici

Cum e muzeul?

Într-o sâmbătă dimineață, după o plimbare prin Herăstrău, am intrat pe ușa frumos decorată a Vilei Minovici. Ridicată la inițiativa lui Nicolae Minovici, la începutul secolului XX, în stil neoromânesc, clădirea a fost proiectată de la început ca muzeu; inițial, privat, apoi deschis publicului în anul 1906.  Continue reading

Muzeul Ceasului din Ploiești: timpul are răbdare

Despre Muzeul Ceasului din Ploiești auzisem de mult timp, dar la vizita mea anterioară în oraș încă era închis pentru renovări. Acum am profitat de vremea bună și am dat o fugă la Ploiești ca să-mi clătesc ochii cu un pic de timp prins în artă.

Încă de la primul contact, privind clădirea elegantă, trag concluzia că lucrările de renovare, realizate cu fonduri europene, i-au prins bine. Nu știu cum arăta muzeul înainte, însă acum atât exteriorul, cât și interiorul arată ca noi, iar cele peste 4000 de piese sunt frumos puse în valoare, în vitrine sau pe pereți.

muzeul ceasului ploiesti

Muzeul se numește și “Nicolae Simache”, iar strada poartă același nume; este cel care a înființat muzeul în anul 1963. Expoziția s-a mutat de-abia în 1971 în locația actuală, o casă monument de arhitectură, care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu.

Înăuntru e liniște. Se aude un ticăit discret, iar din când în când tăcerea e spartă de sunete de oră exactă. Da, unele mecanisme încă funcționează.  Continue reading

Palatul Primăverii. Lecția despre contraste

Sâmbătă dimineață am coborât voioasă la stația de metrou Aviatorilor, dar nu ca să merg la alergat, ci pentru a vizita Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, deschisă pentru public ca muzeu/ expoziție permanentă în 2016.

Am pornit pe bulevardul Primăverii, bucurându-mă de liniște și clădiri cochete, iar la numărul 50 am descoperit celebra casă. De afară pare o vilă obișnuită, bine integrată în peisajul cartierului. Aparențele înșeală, însă.

palatul-primaverii-expozitie-muzeu palatul-primaverii-bucuresti

Construit în anii 1960 într-o zonă selectă, bine păzită, rezervată nomenclaturiștilor, Palatul Primăverii a fost reședința privată a soților Nicolae și Elena Ceaușescu și, pentru o perioadă, și a copiilor lor, Zoe, Valentin și Nicu. După 1989 și până la deschiderea sa ca muzeu, o bună bucată de timp a servit ca spațiu de protocol pentru delegațiile străine.  Continue reading