Tag Archives: maraton

Jurnal de cursă: PB la Maratonul de la Verona

De ce Verona ca destinaţie pentru vacanţă? În cazul meu, răspunsul a fost simplu şi nu are treabă cu Romeo şi Julieta: ca să alerg la (încă) un maraton. La asta se adaugă şi dorinţa de a vedea Italia din nou, după vreo 2 ani în care am ratat-o ca destinaţie de concediu.

maratonul-de-la-verona-2015-medalie

Povestea a început prin vară, când am aflat că Maratonul de la Bucureşti se va suprapune cu un alt eveniment la care voiam să ajung. Am început atunci să-mi pregăresc revanşa în ale alergării. Mi-am pus pe wishlist cele câteva condiţii – maraton în Italia, într-o destinaţie accesibilă ca preţ şi locaţie (adică să existe zboruri low-cost măcar spre un oraş din apropiere). Am căutat şi-am căutat, iar cea mai potrivită cursă mi s-a părut a fi Maratona di Verona, de pe 15 noiembrie. A ieşit deci una bucată vacanţă formată din 4 zile la Verona + 5 zile la Bologna, aşa, de „recuperare” (dacă tot aveam să ajung prin zonă, mi-am zis să revăd pe îndelete oraşul roşcat, care mi-a fost atât de drag la prima vizită). Continue reading

Cum a fost primul tău maraton?

primul maraton jurnalPentru că mă motivează poveştile altor alergători şi jurnalele de cursă (poate chiar mai mult decât citatele siropoase), m-am gândit să strâng în această postare câteva dintre articolele care povestesc dintr-o perspectivă personală despre primul maraton (42 km). După ce am trăit cu propriile picioare această aventură, sunt tare curioasă să citesc şi impresiile altor alergători.

Aşadar, dacă ai un blog pe care ai scris despre cum a fost primul tău maraton şi vrei să împărtăşeşti aventura cu cât mai multă lume, aştept link-ul de la articol într-un comentariu. Nu contează că ai terminat în 3:00 sau 5:59 :), sunt sigură că ai un sac de chestii palpitante despre care să povesteşti. Dacă nu ai scris până acum despre asta, un scurt comentariu cu câteva impresii este de asemenea binevenit.

Sparg eu gheaţa:

Andra – Primul meu maraton – povestea

Alte experienţe de la primul maraton:

Continue reading

Maratonul Internaţional Braşov, prima ediţie – jurnal de cursă

Când mi-am propus să alerg un maraton (42 km), am zis că o să-mi fac pofta şi după – gata, revin la distanţe mai scurte. Ei bine, aşa cum am înţeles că se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, după terminarea primului maraton am ştiut că acesta va fi doar începutul.

Aşadar, după ce în octombrie 2014 am bifat primii mei 42 km în 4 ore şi 11 minute, acum a venit rândul maratonului nr. 2. S-a întâmplat mai devreme decât îl plănuisem iniţial şi am ezitat dacă să risc o participare sau nu, pentru că anul ăsta nu prea făcusem alergări lungi. Însă după Semimaratonul de la Bucureşti din mai, unde am reuşit să scot un timp de mai puţin de 2 ore, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am înscris la Maratonul Internaţional de la Braşov, maraton de şosea aflat la prima ediţie. Recunosc că decizia mi-a fost influenţată şi apropierea faţă de Bucureşti, deci o deplasare lejeră.

maraton brasov 2015

După prima călătorie cu un tren privat în România (o experienţă foarte plăcută, chiar recomand RegioTrans) am ajuns în gara de la Braşov şi m-am îndreptat spre mall-ul Coresi să-mi ridic kit-ul de participare. Tricou pe măsura mea nu mai aveau (de ce nu mă miră…), aşa că m-am mulţumit cu unul un pic mai mare. Kit-ul a fost tare sărăcuţ, însă am trecut peste, că doar evenimentul e la prima ediţie 🙂 Continue reading

50 de motive pentru a alerga un maraton

  1. Înveţi să-ţi gestionezi timpul, pentru că e important să faci loc în program antrenamentelor.
  2. Poţi să mănânci liniştit prăjitura aia. Ba chiar e indicat s-o mănânci.
  3. Devii mai organizat.
  4. Capeţi încredere în tine şi în propriile forţe.
  5. Îţi dai seama cât de mult ai evoluat faţă de perioada în care alergai 2 km şi oboseai imediat.
  6. Nu trebuie să termini printre primii ca să fii câştigător.
  7. Mişcarea devine a doua ta natură, nu un task de bifat în silă.
  8. Ieşi din zona de confort.

    de ce sa alergi un maraton

    Foto: runnerseden.com

  9. Endorfine. Multe.
  10. E un timp pe care-l petreci tu cu tine.
  11. Înveţi să te adaptezi din mers la provocările care apar. Din alergat, adică.
  12. Ai grijă de sănătatea ta.
  13. Te laşi inspirat de ceilalţi alergători, de veteranii care aleargă cot la cot cu tine sau de cei în scaun cu rotile, participanţi la categoria dedicată.
  14. Îi inspiri la rândul tău pe alţii să se apuce de alergat sau chiar să participe la un maraton. Continue reading

Primul meu maraton – povestea

La momentul la care scriu aceste rânduri, euforia primului maraton e încă prezentă, cu tot cu energia de rigoare. Încă nu-mi vine să cred că am alergat 42 de kilometri! Sau, mai bine zis, nu-mi vine să cred că mă simt atât de bine după distanţa asta şi că sunt cu genunchii întregi şi zâmbetul larg pe buze!

După experienţa primului semimaraton de anul trecut, tot la Bucharest International Marathon, mi-am propus să cresc distanţa şi am ţintit spre celebrii 42 km. Discret, în sensul că nu am anunţat prea mulţi oameni de intenţia mea – nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu aşa am simţit… probabil că nu-mi place să simt presiunea celorlalţi şi prefer să fiu doar eu cu emoţiile mele. Îmi doresc ca de la anul să schimb chestia asta.

După aproape un an de ture infinite prin IOR, de data asta m-am bucurat de o cursă dublă prin centrul Bucureştiului, cu atmosfera frumoasă a evenimentului, compania alergătorilor şi încurajările celor de pe margine.

Bucharest International Marathon 2014 - primul maraton

Dar să începem cu începutul. De dimineaţă, mi-am dat seama că nu am stare. După ce s-a luminat puţin, am văzut că apărea, timid, soarele şi am ştiut că va fi o zi perfectă pentru alergat. Şi chiar aşa a fost. Am plecat de la 8 de acasă şi am ajuns la Unirii cu metroul, 20 de minute mai târziu. Am trecut pe la toaleta de la metrou (tips&tricks: e mereu liberă, faţă de toaletele ecologice din Piaţa Constituţiei, unde se face o coadă imensă), apoi m-am îndreptat spre “locul faptei”. Şi lucrurile au început să se precipite. Pe la vreo 9 fără 10 minute căutam, încă, garderoba, iar apoi culoarul de start. Am nimerit iniţial la cursa populară :D, dar am sărit la timp gardul spre zona de semi şi maraton. N-am apucat să mă dezmeticesc, că deja se dăduse startul. Continue reading