Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când alerg la curse pe distanțe scurte, “se întâmplă” să fiu neantrenată. Așa a fost și la Brașov Running Festival, competiție de alergare cu mai multe probe, pentru adulți și copii, care a strâns la start inclusiv elite ale atletismului mondial.

În premieră, anul acesta a existat și proba de 1 milă, adică 1,609 km, dedicată elitelor.

Traseul probei de 10 km – Trunsylvania 10K a fost măsurat și certificat de World Athletics & AIMS, fiind “singura Elite Label Race din România și Europa de Sud-Est”. Un traseu rapid și prielnic pentru recorduri. Iar asta s-a văzut: Agnes Ngetich din Kenya a doborât recordul mondial la 10 km feminin cu un timp de 00:29:24 (ratificare în curs). Puteți vedea aici înregistrarea curselor de 10 km Elite, feminin și masculin.

*Pentru cei care văd clipul și nu înțeleg – da, acel loc chiar se află în Brașov, România 🙂 Cartierul Coresi, unde a avut loc cursa, chiar e altceva, cu mult loc între blocuri, spații verzi, magazine și mall în apropiere. Arată a zonă construită cu cap, nu doar cu scopul de a înghesui cât mai multe apartamente pe metru pătrat, ca în alte părți. Nu știu cum e să locuiești aici, dar ca vizitator arată extrem de bine.

Acum că am terminat cu știrile, revin la jurnalul meu de cursă.

În lipsa antrenamentului de viteză, nu am venit cu așteptări la acest concurs, mai ales că în ultimele luni am redus și volumul, din cauza unei accidentări. După 3 luni în care nu am avut deloc viteză în meniu, mi-am dorit să văd cum mă simt și să mă bucur din nou de energia unei curse, cu „strategia” de a alerga „din amintiri”.

5 km

Startul cursei de 5 km a fost duminică la 9 dimineața, pe o vreme foarte însorită. M-am încălzit bine-bine și m-am așezat la linia de start cu gândul să alerg cât de bine pot. Am plecat destul de repede, lăsându-mă furată de ritmul celorlalți și de distanța scurtă.

Am încercat să mă țin de alți alergători sau să-i prind din urmă, ca să-mi conving picioarele să se grăbească un pic, dar fără să exagerez. Partea bună a fost că nu am avut nicio durere. Am trecut linia de finiș în 0:23:32, locul 9 la Open feminin din 93 de participante. Asta înseamnă un pace 4:42 min/ km, cu care în 2019 am alergat 21 km 🙂 Sunt conștientă că nu am cum să fiu mereu în aceeași formă, mai ales când lipsește pregătirea, așa că doar mă amuz.

După finalul cursei de 5 km, am admirat elitele la lucru, pe traseul de 10 km, încercând să nu mă gândesc că urma să-l parcurg și eu în curând. Da, am alergat și la cursa de 10 km, după 2 ore de stat în soare și mișunat de colo-colo.

10 km

Proba de 10 km a început la 11:30, când deja se făcuse prea cald pentru gusturile mele. Deja mușchii erau obosiți și mi-am dat seama că o să fie greu, dar m-am încurajat cu același gând, că e o distanță scurtă și nu moare nimeni dacă o să și merg pe parcurs.

Am început cu un pace de sub 5, dar după 2 km s-a dus distracția și mi-am propus măcar să nu scad sub 5:30. Bonus, am reușit să alerg continuu până la finiș, fără pauze de mers. Am scos 0:51:33, locul 17 la Open feminin din 64 de participante care au terminat cursa. Tot așa, de amuzament, îmi amintesc că în februarie anul ăsta am alergat 50 km cu 5:11, iar acum am avut 5:09 pe 10 km.

Pozele de pe traseu exprimă foarte bine cum m-am simțit în timpul alergărilor: ca un zombi care a reușit să zâmbească strâmb la câte un fotograf.

De fiecare dată după ce alerg curse de-astea scurte îmi amintesc de ce-mi plac ultramaratoanele: mai e timp de o vorbă, o măslină, o atenție, nu simt că-mi dau duhul la fiecare pas.

Am apreciat munca organizatorilor și reușita lor de a pune în scenă la Brașov un eveniment atât de complex, cu multe starturi, atleți de top, măsurători și certificări internaționale. Mândră de Edi al meu, care a fost implicat în măsurarea oficială și amenajarea traseului, ca măsurător internațional grad B, singurul din România la acest moment.

Dacă nu ai fost parte din echipa de organizare a unei competiții de alergare, s-ar putea să-ți fie greu să înțelegi câtă muncă e în spate, pentru că sunt un milion de detalii care nu se văd, dar care fac diferența dintre un eveniment apreciat și unul mai puțin reușit.

În rest, Brașovul e din ce în ce mai cochet, cu tot mai multe clădiri renovate, restaurante și cafenele simpatice și evenimente faine. Am prins fix weekendul când cetățuia era deschisă pentru vizitare, așa că am savurat și o panoramă pe cinste.