Mâncarea e unul dintre capitolele mele preferate când merg în vacanță. Nu doar atunci, dar mai ales atunci.
În Valencia am observat că, în general, e nevoie de rezervare ca să prinzi loc în restaurantele mai drăguțe, mai ales seara și mai ales în weekend. Sunt locuri unde poți ocupa o masă doar cu rezervare. Nu e cazul peste tot, însă în restaurantele bine cotate cam asta e practica (din ce am văzut, începe să le aplice și pe la noi).
Am evitat restaurantele unde chelnerii “pescuiesc” clienți de pe stradă (e valabil oriunde, nu doar în Valencia). Nu sunt adepta mâncatului exclusiv de preparate tradiționale, de-ale locului unde merg, însă evident că sunt curioasă să încerc și bunătățile locale.
Bistrourile, restaurantele și cafenelele următoare le-am ales cu ajutorul lui Google Maps, am pescuit recomandări din articole și clipuri, la care am adăugat un pic de spontaneitate.
Federal
Am intrat la Federal pentru că ne aflam în zonă, iar terasele de lângă nu ne-au prea inspirat. Am mâncat o salată delicioasă în acest bistro cu tavan înalt și multă lume lucrând. La o masă erau doar oameni cu laptopuri (era în timpul săptămânii). Noroc că s-a nimerit să fie prima zi de vacanță, așa că nu mi-au făcut poftă de lucru 😀
Katmandu
La restaurante indiene am mai fost, dar nu la nepaleze, așa că am zis să bifăm unul în Valencia. Patronul, un nepalez cu vorbele la el, ne-a îmbiat cu antreuri specifice, pe lângă sosurile pe care le comandasem deja (mă rog, sosuri nu e corect spus, dar nu le știu denumirea și „tocănițe” parcă nu e potrivit, deși cu astea seamănă). Mi s-au părut leite celor indiene. Totul, super gustos și condimentat, îmi plac de mor aromele astea, probabil pentru că la noi sunt mai rare spre deloc.
Casa Cus
Casa Cus, unde am luat un prânz, a fost o surpriză plăcută. Deși făcusem rezervare, am fost singurii clienți când am ajuns. Numai ce deschiseseră și era de-abia 1, iar cum spaniolii se așază la masă după 2… Am apreciat humusul gustos și posibilitatea de a personaliza 100% cous cous-ul, cu tot felul de legume, semințe, năut, carne etc.
DDL Boutique
Ideal pentru breakfast și brunch, DDL (vine de la Dulce de Leche) este o cafenea cochetă unde vitrinele sunt pline cu prăjituri, tarte, sandvișuri, platouri de mic dejun și alte bunătăți. Comanda se face înăuntru, plătești și primești un număr de pus pe masă. Ora de vârf e pe la 10-11 dimineața (la un moment dat, coada se întindea pe o bucată bună de trotuar), apoi devine mai lejer și sunt șanse mai mari să găsești masă liberă pe terasă.
Burritos
Ultima cină din Valencia a fost la Burritos, un loc unde – ați ghicit – se servește mâncare mexicană. Am făcut people watching, am admirat multe bătrânele aranjate, plimbându-se alături de prietene. A fost una dintre cele mai plăcute experiențe; burrito-ul = foarte consistent și gustos, am putut alege ingredientele în funcție de preferințe, iar tipul care m-a servit era foarte relaxat și fredona de mama focului o melodie latino.
Mai mâncasem ceva similar la un alt restaurant mexican, La Tia Juana, aproape de cazarea noastră, unde am vânat din greu un loc liber la terasă (înăuntru era muzica la maxim + efectiv congelator). Observ că încep să-mi placă mexicanismele 🙂
Conte
Se putea să nu caut eu o ceainărie în Valencia? Am ajuns la Conte într-o dimineață caldă, pentru un brunch lejer. Deși domnul care servea nu prea știa engleză, ne-am descurcat jumi-juma și am primit ce ne doream. Un ceai, o cafea și două tostadas (un fel de tartine cu roșii, respectiv unt și dulceață) au costat 5 euro.
Mi-am luat ceai negru în mai multe locuri și am cerut lapte, iar cel mai frecvent am primit un plic de ceai într-o cană cu lapte 😀 Ceea ce mi s-a părut un pic amuzant, nu m-aș fi gândit că așa interpretează spaniolii ceaiul cu lapte.
Tasty Poke
După un prim eșec cu un poke bowl scădat în sos de soia mega-sărat, de n-am putut să-l mănânc (un alt loc), Tasty Poke a fost o alegere inspirată. Am ales o combinație din meniu, mai mult ca să nu mă chinui în anglo-spaniolă, dar chiar și așa a fost cu multe întrebări dacă vreau aia sau ailaltă sau deloc. Per total, foarte bun totul.
Dede
De obicei, înainte de a intra într-un restaurant, verificăm locul respectiv pe Google, să vedem ce rating și reviews are. În cazul Dede, restaurant turcesc, n-am mai făcut asta, ci ne-am așezat direct la masă, afară, pentru că planul A picase, iar ăsta era locul cel mai apropiat. Plus foame mare. Deși ratingul era mai slăbuț, a fost foarte bun tot ce am comandat, inclusiv salata cu stafide din poză și falafelul în lipie, care nu apare în poză, pentru că l-am devorat imediat.
Mercabanyal
Aproape de plajă, în cartierul Cabanyal, am fost de câteva ori la Mercabanyal, un food court cu aer hipsteresc, cu câteva van-uri de unde poți să iei gustări, în principiu burgeri, cartofi prăjiți, mâncare thai și guacamole cu chipsuri. Nu am mers de mai multe ori pentru că ne-a plăcut extraordinar de mult, ci pentru că era la îndemână. Atmosfera e drăguță, chiar dacă la bar (singurul loc de unde poți să iei băutură de orice fel, inclusiv apă) se făceau cozi destul de mari.
Dacă ai ajuns până aici cu cititul, poate te întrebi… dar unde e mâncarea spaniolă??
Am încercat și de-aia, dar în cantități mai mici.
Paella am mâncat în două locuri: La Riua și Sabor del Mar.
La Riua
E un restaurant spaniol de familie, cu tradiție. Are un aspect mai vintage așa, cu multe farfurii atârnând pe pereți. Nu e chiar genul meu de loc, dar citisem că e de mers, așa că am trecut peste design. Am luat o paella Valenciana, cu pui și iepure, care a fost bunuță. Deși tava e mare și porția pare uriașă pentru 2 persoane, în realitate stratul de orez e subțirel, deci cantitatea nu e chiar enormă.
Sabor del Mar
Ne-a fost recomandat de un patron de la alt restaurant și am zis că merită să încercăm. Am luat paella cu fructe de mare, dar și 3 tapas înainte (am fost 3 persoane). Deja după primele două tapas ne cam săturaserăm, însă cumva am găsit loc și pentru paella. Care a fost bună, chiar mai bună decât cea de la Riua, probabil pentru că era cu fructe de mare. Aici a și fost cea mai scumpă masă/ persoană din toată vacanța, însă n-aș zice că a meritat – am mâncat mai bine și mai ieftin în alte locuri.
Cele două paella au fost ok, dar nu m-au dat pe spate. Pentru ambele am așteptat cam 30-40 de minute – nu m-a deranjat, înțeleg că le prepară pe loc (sau cel puțin așa se zice). Cred că am mai încercat paella și când am fost în Barcelona, acum mulți ani, însă n-am amintiri despre ea, deci probabil că nici atunci nu m-a impresionat.
Am băut și Agua de Valencia, un cocktail din suc de portocale cu vodka, gin și cava (vin spumant spaniol). Dacă-ți place sucul cu alcool, merită să-l încerci.
Surpriza plăcută a fost oferită de… Carrefour! Am luat un guacamole și am fost surprinși cât de bun e. Unul așa aromat, cu mult coriandru, nu cred că am mai mâncat nici pe la restaurante. Din păcate, pe meleagurile noastre nu am găsit, aici salata de vinete e la loc de cinste 🙂
Hochateria Santa Catalina
Am fost în acest loc turistic, fix în centru, pentru a încerca horchata/ orxata con farton, o combinație specifică locului. Horchata (3,3 euro) e un fel de lapte vegetal, obținut din nuci-tigru (chufas), iar farton (1 euro) e un baton pufos, făcut din aluat fraged. Un pic cam dulce pentru gustul meu, însă din toate chestiile locale, horchata mi-a plăcut cel mai mult. Am simțit și o tentă de pepene galben, foarte plăcută.
Făcând o medie, aș spune că un prânz/ o cină a fost cam la 25-35 de euro/ 2 persoane (feluri principale și băuturi), ceea ce mi s-a părut rezonabil în comparație cu alte țări unde am fost recent. Desigur, se poate mânca și mai ieftin și mai scump, am menționat prețurile ca să vă faceți o idee. Și vă rog să țineți cont că preferințele la mâncare sunt foarte subiective 😀
Ca să închei articolul într-o notă optimistă: spaniole sau nu, am mâncat chestii super-bune în Valencia și a fost o săptămână minunată per ansamblu. Așa cum spuneam la început, pentru mine experiențele culinare sunt parte din vacanță și sunt recunoscătoare că la Valencia am avut ocazia să mă răsfăț cu atâtea bunătăți.
