La nici 20 km de Timișoara, am făcut o plimbare prin Parcul Dendrologic Bazoș, un loc minunat de relaxare. Nu știam că în România sunt atât de puține parcuri dendrologice și nu am mai mers în vreunul, așa că am fost cu atât mai entuziasmată.

Dar… ce e un parc dendrologic și ce îl diferențiază de o grădină botanică, de exemplu?

Parcurile dendrologice sunt suprafețe plantate cu diferite specii de arbori și plante, locale și exotice, unde se studiază dezvoltarea lor. Aceste parcuri apar atât ca urmare a cultivării, cât și a răspândirii naturale a plantelor. Din ce îmi dau eu seama, la grădinile botanice procesul de cultivare și marcare este mai controlat, iar spațiile, mai organizate (sau așa ar trebui să fie în teorie).

Revenind la Parcul Dendrologic Bazoș. Se întinde pe o suprafață de 60 de hectare, în Bazoșu Nou, comuna Bucovăț, județul Timiș, iar intrarea e liberă.

Parcul în sine e destul de sălbatic (adică un mod drăguț de a spune neamenajat :D), dar pe mine asta nu m-a deranjat prea tare – tocmai bine, lasă mai mult loc de explorat. M-am gândit că pe aleile sale ar merge perfect o alergare, însă cu altă ocazie, acum a fost doar despre plimbare.

Harta de la intrare părea destul de clară, la prima vedere. Însă am descoperit apoi un labirint de poteci și niciun indicator care să arate direcția spre diferitele zone menționate pe hartă (Poiana Mare, Poiana Frumoasă, Parcul American etc.). Singurul semn întâlnit a fost o bucățică de hârtie pe care scria cu pixul “Poiana Mare”, prinsă cu scoci de un copac. O improvizație a unui binevoitor, bănuiesc. 🙂

Totuși, există băncuțe și coșuri de gunoi, iar într-un loc am stat pe niște bușteni tăiați ca mese și bănci, deci e o minimă amenajare. Plus că unii arbori au plăcuțe cu numele, așa că m-am minunat în fața diferitelor specii, undele provenind din America de Nord sau de Sud. Sunt cam 800 de specii, în total. Am remarcat foarte mulți stejari și am citit apoi că acest parc are o colecție foarte extinsă de astfel de arbori. Recunosc, habar n-aveam că există așa multe specii de stejar.

M-au impresionat copacii înalți, îmbrățișați de ceva ce păreau a fi liane.

Istoria Parcului Bazoș

Parcul Bazoș are o poveste interesantă, creatorul său fiind contele Ludovic Ambrozy, ambasador al Imperiului Austro-Ungar în Statele Unite ale Americii. Între anii 1909-1914, el a dezvoltat pe moșia familiei o adevărată pădure, cu zeci de specii de plante provenind de pe continentul nord american, mai ales de la arboretumul Universității Harvard. După primul război mondial, contele a vândut castelul și a plecat definitiv la Viena. Unele relatări sugerează că zidurile clădirii au fost dărâmate, iar din cărămizi locuitorii satelor din jur și-au ridicat casele, însă nu știu cât e legendă și cât realitate.

Am căutat castelul, că doar apare pe harta de la intrarea în parc, dar se pare că nu mai există nimic din ruinele sale, ci doar un turn – cu saltele, un… aragaz și alte rămășițe la bază (mă îndoiesc că sunt de pe vremea contelui :))

Lângă parc e un restaurant mărișor, care se numește, deloc surprinzător, Stejarul. Sâmbătă după-amiază, când am fost eu, la terasă era ceva lume. La fel și prin parc – iar când am plecat, tot mai veneau.

Per total, Parcul Bazoș mi s-a părut un fel de pădurice liniștită, perfectă pentru o escapadă de weekend, chiar și în era COVID, când vrei să păstrezi distanțarea fizică.

Acum mai am pe listă și Grădina Botanică din Macea, județul Arad, unde castelul pare a fi încă în picioare.

---

Mulțumesc, Edi, pentru poze!