Când viața bate romanele și poeziile. În vizită la casele memoriale Rebreanu și Minulescu din București

La bac, la Limba română, am avut romanul “Ion” și la proba orală, și la cea scrisă. Chiar dacă nu se numără printre cărțile mele preferate (ba din contră), am fost încântată când am aflat că în București există o casă memorială a lui Liviu Rebreanu. Un apartament, mai bine zis. Bonus, alături se află și casa memorială a unui alt scriitor, poetul Ion Minulescu. Deci două muzee de vizitat dintr-un foc – perfect pentru o seară de vară!

Zid E Ok Bucuresti Cotroceni
Loc perfect pentru ședință foto 🙂 în Cotroceni, aproape de Facultatea de Medicină

M-am gândit că vizita va fi scurtă – sunt două apartament nu foarte mari, ce-ar fi de văzut? Ei bine, din fericire au fost multe și de văzut, și de povestit. Iar asta datorită ghidului, care a fost pur și simplu fantastic.

Cele două case memoriale se află în cartierul Cotroceni, str. prof. dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, la apartamentele 11 și 12.

Casa Memorială „Liviu și Fanny Rebreanu”

După ce am plătit taxa de acces și de ghidaj (vedeți detalii la finalul articolului), am pătruns în holul casei lui Livriu Rebreanu, care păstrează atmosfera de la începutul secolului XX. Am intrat apoi în sufragerie, un loc primitor și confortabil, cu pereții plini de tablouri.

Apartamentul a fost cumpărat de Liviu Rebreanu în anul 1934, pentru fiica sa Puia, care a și locuit aici alături de soțul ei, Radu Vasilescu. Puia nu era fiica naturală a lui Liviu, însă acesta a adoptat-o și a considerat-o practic copilul său.

Fotografia lui Rebreanu, pe care am văzut-o de atâtea ori în cărțile de literatură, arată un om sobru, rezervat și nu spune nimic despre viața sa, despre emoțiile și aventurile prin care a trecut.

Liviu și-ar fi dorit să fie medic, dar a ajuns ofițer în armata Austro-Ungară și apoi scriitor. A riscat să fie condamnat la moarte, pentru că nu s-a prezentat la înrolare în timpul primului război mondial, dar a fost ajutat de pictorul Jean Steriadi, prietenul său, care l-a ținut ascuns. Tot Steriadi a avut grijă de Puia în acest timp, soția lui Rebreanu, Fanny, fiind plecată în turneu cu trupa de teatru (de comun acord cu Liviu, ca să nu fie hărțuită de urmăritorii scriitorului).

Am aflat și că romanul “Pădurea spânzuraților” nu a fost inspirat în mod direct de drama fratelui lui Liviu Rebreanu, Emil, ci scriitorul începuse să lucreze anterior la această operă. Însă Apostol Bologa are într-adevăr legătură cu Emil, care a avut același sfârșit.

Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian”

Ca să fiu sinceră până la capăt, nu am citit vreodată o poezie de Minulescu. Mi-am dat seama că știam câteva versuri celebre, dar habar n-aveam că le scrisese el. Însă asta nu m-a împiedicat să ascult cu interes povestea vieții lui.

În comparație cu introvertitul Liviu, vecinul Ion Minulescu era un Don Juan carismatic, în pofida aspectului nu tocmai măgulitor. Din descrierile ghidului, era o persoană căreia îi plăcea să fie în centrul atenției și avea multe admiratoare. Își bea cafeaua în micul balcon de lângă biroul său, admirând „priveliștea” din clădirea de vizavi, unde era un internat de fete.

Ghidul, muzeograful Adrian David, a rămas cu noi peste program și ne-a povestit picanterii din lumea literară: despre triunghiuri amoroase gen Șt. O. Iosif, Dimitrie Anghel și Natalia Negru (există și o legătură cu Minulescu) sau Mihai Eminescu, Veronica Micle și I. L. Caragiale, despre tabieturile celor doi scriitori sau întâmplări din viața lor și a familiilor lor.

Mai multe nu vă zic, vă las să le descoperiți la vizita de la cele două case memoriale 🙂

Pereții ambelor apartamente sunt acoperiți de tablouri de artiști consacrați (Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu, Victor Brauner, Jean Steriadi, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Lucian Grigorescu, Cecilia Cuțescu Storck etc.). Multe tablouri sunt portrete ale lui Minulescu, respectiv Rebreanu, realizate de artiști celebri ai vremii. Am mai admirat stampe japoneze, piese originale de mobilier, sculpturi, icoane pe sticlă, ceramică și multe obiecte personale superbe. Unele picturi sunt realizate chiar de Claudia Millian, soția lui Minulescu.

Nu întâmplător cele două case memoriale includ și numele soțiilor. Acestea, alături de fiice, au făcut tot posibilul să recupereze obiectele scriitorilor și să organizeze colecțiile, astfel încât să poată fi văzute și admirate și peste zeci de ani.

Și în caz că vă întrebați, cei doi scriitori nu era prieteni apropiați, ci doar amici, iar Minulescu i-a facilitat lui Rebreanu cumpărarea apartamentului în acest bloc considerat al profesorilor, deoarece locuiau multe cadre didactice.

Concluzii

Mi s-a confirmat încă o dată că un ghid pasionat însuflețește orice spațiu prin poveștile și „legendele” pe care le spune. M-am strecurat astfel, pentru câteva ore, într-un univers boem, în care toată lumea se cunoștea cu toată lumea, unde apăreau idile, circulau bârfe și se trăia cu pasiune. Sau cel puțin asta a fost impresia mea, din ce a povestit muzeograful.

Ce mi-a mai plăcut tare mult la cele două case a fost faptul că nu există etichete vizibile și sfori care îți interzic să te așezi sau să atingi obiectele, ca la muzeu. Așa că senzația este că mergi în vizită într-un apartament obișnuit, unde poți să tragi cu ochiul prin toate cotloanele și să admiri de aproape toate obiectele. Se pare că asta a fost dorința Mioarei, fiica lui Minulescu (tot adoptivă). Kudos for that!

Am simțit această vizită ca fiind una nu atât despre romane și poezii (deși evident că a venit vorba și despre ele), ci mai degrabă ca o “plimbare” în trecut, în viețile unor oameni celebri în timpul lor, pe care din păcate îi cunoaștem doar prin operele scrise. Opere cu subiectul cărora nu ne mai identificăm atât de mult, cred eu. Poate dacă am cunoaște mai bine viața adevărată a scriitorilor, am înțelege că și ei au fost oameni ca noi, cu bucurii și momente de cumpănă, cu defecte și calități – adevărate cărți vii; adesea, mai interesante chiar decât cele scrise de ei înșiși.

Costuri

Pentru fiecare casă memorială: 10 lei bilet acces + 6 lei taxa de ghidaj (32 lei pentru ambele). Vă foarte recomand să luați și ghidaj, altfel s-ar putea ca apartamentele să nu vă spună mare lucru.

Dacă vreți să faceți poze (chiar și cu telefonul), trebuie să plătiți taxa de filmare/ fotografiere (15 lei/ persoană).

4 thoughts on “Când viața bate romanele și poeziile. În vizită la casele memoriale Rebreanu și Minulescu din București

    1. Andra :) Post author

      Da, ni s-a spus că putem face fotografii doar contra-cost și parcă și pe site am văzut undeva mențiunea asta. Ai avut noroc :))

      Reply

Leave a Reply to Andra :) Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.