Muzeul Zambaccian, o porție impresionantă de artă

Pe lângă Muzeul Zambaccian trecusem de câteva ori, în plimbările mele exploratorii. Era pe lista de muzee de vizitat în București, așa că într-o amiază de vineri mi-am programat o mică escapadă artistică aici.

Despre Zambaccian nu știam nimic când am trecut pragul muzeului, așa că am profitat de ocazie ca să mă pun la curent. Am aflat, deci, că a fost un colecţionar și critic de artă român, cu rădăcini armene (mi-am dat seama apoi că terminația numelui chiar asta sugerează), pe numele lui mic Krikor.

A fost un mecena al epocii sale, susținând diferiți pictori și sculptori români. În timp, a construit o colecție valoroasă de artă, pe care a donat-o statului român și pe care – ați ghicit – o puteți vedea la actualul muzeu. Clădirea a fost construită special de el în anii 1940 pentru a servi drept spațiu expozițional.

Mă așteptam ca Zambaccian – “satelit” al Muzeului de Artă – să fie mai restrâns ca spațiu, însă am descoperit cu uimire multe camere și o colecție impresionantă de tablouri, pe lângă sculpturi, cărți și obiecte de mobilier.

Și nu orice fel de tablouri, ci picturi de “greii” Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu și alții. Ah, și Alexandru Ciucurencu, se putea să uit de el! 😀 Impresionism din belșug – un curent artistic destul de digerabil, după părerea mea.

Am văzut și un Brâncuși, cu sculptura Cap de copil.

Muzeul are inclusiv picturi reprezentându-l chiar pe Krikor Zambaccian, în viziunea unor artiști diverși.

Surpriza a fost o colecție de tablouri realizate de mari maeștri din afară, ca Picasso (din perioada ne-cubistă), Cezanne, Renoir, Matisse, Utrillo sau Corot.

M-au impresionat portretele de Tonitza, vii și sensibile, cu un contrast atât de frumos creat prin petele de culoare. Cred că Tonitza e pictorul român cel mai ușor de identificat după portrete. Cu toate astea, am văzut și două chipuri masculine mai… sumbre, în nuanțe întunecate, care transmit o stare diferită.

În topul meu personal au fost:

  • lumina caldă de pe un portret feminin, de Luchian (Lorica)
  • peisajul liniștitor, de Ressu
  • un peisaj urban din Chioggia, de Petrașcu

Mi-au plăcut mult detaliile din lemn ale interiorului, în special terminațiile de la grinzi, sub forma unor animale fantastice.

În concluzie, vă foarte recomand să faceți o vizită la Muzeul Zambaccian și să vă lăsați purtați de emoțiile transmise prin artă!

Muzeul K. H. Zambaccian

  • Adresă: Str. Muzeul Zambaccian nr. 21A, București (zona Televiziunii, aproape de Aviatorilor)
  • Program de vizitare: miercuri – duminică, 10.00 – 18.00 
  • Biletul de intrare a costat 10 lei în februarie 2020.
  • Se pot face gratuit fotografii cu telefonul.
  • Detalii: www.mnar.arts.ro/muzeul-k-h-zambaccian

2 thoughts on “Muzeul Zambaccian, o porție impresionantă de artă

Leave a Reply to Adriana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.