Ți s-a întâmplat să auzi oameni care se plâng non-stop, de toate lucrurile posibile și imposibile? De trafic, șefi, prieteni, vacanțe, vreme (indiferent că e cald sau frig) etc.

Ah, stai, ești unul dintre ei? 😀

De ce se plâng oamenii?

Pentru că e un mod de a ne conecta cu ceilalți, de a căuta alinare, de a ne elibera de o povară. De multe ori nu vrem soluții, ci doar să fim ascultați. În plus, lucrurile care ne nemulțumesc ne unesc adesea mai ușor decât pasiunile (vezi mobilizările masive când vine vorba de anumite probleme grave).

Acum, vreau să fie ceva clar: consider că nu e nimic rău în a te plânge! E bine că-ți externalizezi sentimentele, că reușești să spui și altora prin ce treci, că-ți lași emoțiile să iasă la suprafață.

Ce e nasol e că, adesea, după episodul ăsta de lamentări nu urmează nimic, nicio acțiune care să schimbe sau să îmbunătățească subiectul plângerii tale.

Treptat, făcând asta constant, lamentările ajung să se tranforme întru-un obicei. Așa că ajungi să găsești o problemă în orice soluție, cum se spune, în loc să fie invers. Iar asta lasă de obicei în urmă o senzație ca după o mahmureală și un gust amar.

Suntem ceea ce facem în mod repetat

Cu fiecare comportament, te “auto-antrenezi” să gândești într-un anume fel. Creierul tău vrea să facă economie de resurse, așa că va merge pe pilot automat. Când te vei întâlni cu situația X, dacă reacționezi de câteva ori într-un anumit fel (adică te plângi imediat), vei continua să reacționezi mereu așa. În timp te obișnuiești și ai senzația că e ceva ce ține de cum ești tu. De fapt, a te plânge mereu e un obicei, nu o trăsătură de caracter. Deci poți să-l schimbi, dacă faci ceva în sensul ăsta.

“Worrying is like a rocking chair. It gives you something to do, but it gets you nowhere.”

Eu cred că nu-i nimic rău în a te legăna într-un balansoar din când în când. Însă folosește momentele astea ca să te odihnești, să-ți iei avânt și să treci la rezolvare. Nu rămâne acolo înțepenit.

Nu e cazul să ții în tine nemulțumirile, dar folosește-le pe post de “combustibil” care să te determine la acțiune, nu ca să-ți alimentezi supărările.

Soluția ca să te ridici din acest balansoar al lamentărilor este să acționezi intențional și a-ți schimba obiceiul de a te plânge. Fii atent la ce spui și gândești. A ține un mic jurnal al recunoștinței, cu mici lucruri care te bucură și de care ești mulțumim, poate fi de asemenea de folos.

Vă las clipul lui Mel Robbins, care mi-a trezit pofta să scriu despre subiect și unde sunt și ceva soluții pentru a scăpa de acest obicei 🙂

(Subiectul începe de la minutul 6:00)