Sunt eu, Andra-zen. Adică Andra aia care scrie articole drăguțe despre organizare, claritate, calm și care iubește desktopul cu you are enough și cactuși dedesubt.
În fine. Ce vreau să-ți zic: relaxează-te, n-ai cum să-i mulțumești pe toți! Deci nu te mai stresa atât, că-ți pică rău salata aia pe care ai înfulecat-o cu poftă la prânz, așa rapid că n-ai mai apucat s-o postezi pe Instagram. Fă un lucru bun pentru digestia ta și acceptă că oamenii sunt diferiți. “Să respectăm unicitatea și piticii fiecărui om”. Sună cunoscut? Ah, da, asta e mantra ta, cu care te dai mare din spatele laptopului. Ce-ar fi s-o și aplici?
Fă-ți un ceai Deschide o sticlă de vin și bea în sănătatea lor. Indiferent că e vorba de șoferul ăla nesimțit care claxonează ca disperatu la semafor, de oamenii cu care interacționezi uneori, deși nu-i suporți (da, în viață mai faci și ce nu-ți place) sau de persoana care fumează pe palierul blocului și pe tine te enervează de mori, deși nu e la etajul tău.
Cuvântul “compasiune” îți zice ceva? Oamenii ăia asta pot. Și nu o zic peiorativ. Serios, fiecare avem un bagaj de experiențe în spate, pe care-l cărăm după noi, mai ușor sau mai greu (haha, nu toată lumea e minimalistă). Uneori pe-acolo sunt tone de rufe nespălate aka probleme din trecut nerezolvate, depuneri de experiențe triste sau alte traume. Hai, acum nu-mi spune că tu ai o gentuță bio cu rufe curate-lună!
Ok, nu trebuie să accepți mizeriile gratuite, a fi prost nu are treabă cu a fi calm. Mai bine lasă-i să se agite și vezi-ți de treaba ta. Nu-s amuzanți? S-ar putea să fie așa ocupați cu taca-taca ieftină, că nici n-o să-și dea seama că ți-ai luat tălpășița din fața lor într-o vacanță drăguță. Sau măcar într-un bistro cozy, pe sufletul tău.
Știu că nu-ți place Angelina Jolie, da are fata o vorbă șmecheră:
“People will always say all sorts of stuff. Let them. I’m enjoying my life.”
Eh, acum tu nu ești Angelina (din fericire!) și probabil că nu o să-ți fie mereu ușor să faci asta. Să lași oamenii să vorbească și supărarea să-și ia zborul ușor, ca baloanele în văzduh, cum zic articolele alea motivaționale. S-ar putea să vrei să revii foarte des la ce scriu acum. Foarte bine, asta e și ideea. De-asta pun pe blog rândurile astea. Ca un reminder. Poate așa o să-l bagi bine la cap.
E în regulă să fii nervoasă uneori, chiar dacă oamenii care nu te cunosc nu s-ar aștepta la așa ceva de la tine. Ei nu știu ce se află în spatele introvertitului liniștit care ești în public. Probabil n-au fost în situația de a lucra cu tine când ți-era foame rău sau se limitează să judece după aparențe. Hey, și tu faci asta, remember?
Bun, acum ar fi cazul să mă bag la culcare. Nu de alta, dar e ora 1:09 AM și tu știi ce părere am despre pierdutul nopților.
Pupici